Nu mai fumez!!!


Sa nu va aud ca ati lesinat de ras, ca sunteti pe sub mese sau ca nu ma credeti. Stiu ca am renuntat de multe ori la fumat, ca am promis, ca am gresit si am luat-o de la capat cu fumatul, dar sunt om! Si nu imi pare rau pentru nici un esec pe care l-am avut pentru ca m-am ambitionat si mai tare sa lupt si sa ies din mocirla asta in care ma bagasem pana la gat.

Nu stiu cum sunt alti fumatori, dar eu ma urasc cu tigara in gura si cu toate astea fumam un pachet pe zi si nici nu erau cele mai slabe tigari. Oricum as fi fumat orice. Nu aveam o marca de tigari preferata, dovada ca eram innebunita dupa tigari( dupa dragul de a sta la tiagara, nu dupa gust), indiferent ca erau cele mai ieftine sau cele mai bune.

Ma simteam rau. Nu zic de zilele alea in care exageram, in alea eram oricum o planta ofilita. Mie imi era rau de cand ma trezeam si faceam cafeaua, aprindeam prima tigara si aici lumea mea se prabusea. Nu mai aveam chef de nimic, iar eu cand nu am chef nici nu fac, drept urmare ma comportam ca o babuta lipsita de puteri si eram vesnic in bucatarie la tigara. Doar atat puteam sa fac cu drag, chiar daca uram gustul ala oribil,pentru mine era un refugiu, un lucru bun pe care il aveam de facut de fiecare data: cand vorbeam la telefon fumam, ( vorbesc foarte mult), dupa ce mancam, fumam( mananc putin si des de obicei), la cafea fumam cam 3 tigari( beau 3 cani de cafea pe zi), inclusiv cand ieseam de la dus eu trebuia sa fumez. Daca stateam doua ore fara tigara ma simteam bine, cum fumam, cum iar se invartea pamantul sub mine, dar toate astea nu contau, eu eram o diva cu tigara intre degete chiar daca adevarul era ca imi doream din tot sufletul sa ma trezesc intr-o dimineata nefumatoare.

Nu dau lectii despre cum sa faci sa renunti la tigari, nu ca nu as fi in masura pentru ca nu conteaza ca ai o zi , o luna, un an sau 10 ani de cand nu mai fumezi, consider ca cel mai important si greu lucru este sa spui stop, apoi sa intelegi ca nu aveai nevoie de tigara ca viata ta sa fie una frumoasa. Nu dau lectii pentru ca nu exista asa ceva, desi v-am spus ca am citit de multe ori cartea ,,in sfarsit nefumator”, nu zic ca nu este o carte buna, dar eu am citit-o de cel putin trei ori si m-am reapucat tot de atatea ori. Ieri am ascultat-o, dar nici nu puteam sa ma concentrez, o stiam mai bine decat pe cea la care scriu eu:)).  Pur si simplu am inteles si am stiut ca nu am nevoie de tigara ca sa fiu fericita. Si mai ales, inainte dadeam vina pe diverse motive, acum nu am nici cel mai mic motiv sa fumez. Nu am ales sa ma opresc nici pentru sanatate, nici pentru bani. Nu imi este frica nici de moarte, nici de saracie, am ales sa nu mai fumez pentru ca :

  • Nu m-am simtit niciodata bine cu tigara in gura mai ales intr-un spatiu public, in special atunci cand ieseam cu copilul meu in parcuri. Niciodata nu m-am simtit mai inferioara decat atunci cand eram printre mame nefumatoare.
  •  Nu sunt mai frumoasa sau mai femeie daca fumez, din contra, aveam fata intunecata si multe puncte negre, iar feminintatea nu este in nici un caz sustinuta de tigara, dimpotriva;
  • Ma simteam vesnic ,,imputita”. Niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum cand parul, degetele, hainele si gura nu imi mai miroase a fum de tigara;
  • Nu aveam pofta de mancare. In special daca gateam; cat stateam pe langa mancare, fumam ….nu am putut niciodata sa mananc cu pofta in astfel de situatii si oricum din cauza tigarilor in general nu mancam. Aveam nevoie de cateva kilograme asa ca din acest punct de vedere nu imi fac griji;
  • Nervi aveam oricum. Niciodata nu m-au calmat tigarile, dar niciodata! Pur si simplu simgurul efect pe care il aveau asupra mea era sa imi dea starea aia de curca plouata, iar cand exageram sa ma faca sa ma simt ultima femeie de pe pamant.
  • Denis mi-a cerut de cateva ori sa ma las de fumat, insa nu am putut, oricat mi-as fi dorit sa ii indeplinesc aceasta dorinta. Timpul pe care il petreceam la bucatarie ca sa fumez, de acum il voi folosi pentru a ma juca cu el sau a face ceva dulce impreuna. Abia astept sa vad daca isi va da seama ca mami nu mai fumeaza.
  • Iubitul meu nu fumeaza decat atunci cand vrea el, poate chiar si la sase luni o tigara, a fost de multe ori subiect de cearta acest viciu al meu. Nu a inteles niciodata ca eu merg pe ideea: ,, totul sau nimic” si ca nu pot sa fumez doar seara la un pahar de bautura sau doar dimineata la cafea. Oricum nu scapa de datoria aia de 15 lei pe zi pe care ii dadeam pe tigari, numai ca ii voi pune la pusculita si cand voi strange suma necesara voi face ceva util cu ei, cum ar fi un curs de unghii sau voi investi in produse pentru unghii, ori in cartea mea, ori in nunta noastra, etc.stresulsifumatul

    Astea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am ales sa nu mai fumez si nu, nu spun ca va fi usor, spun doar  ca de data asta am planuri serioase pentru mine. Cred ca ultima perioada din viata mea mi-a aratat destule rele ca sa mai am curajul sa ma dau singura cu capul de ele. In plus, sper ca in cel mai scurt timp sa devin mama pentru a doua oara asa ca oricum ar fi insemnat renuntatul la fumat asa cum s-a intamplat si in cazul lui Denis. Tocmai pentru ca nu imi va fi usor, va rog sa ma intelegeti daca intr-o zi sunt nervoasa ori raspund intr-un fel mai putin dragut caci pana la urma cel care v-a trage cele mai multe va fi cel care spunea ca sunt obsedata de tigari. Eram, dar toate au inceput si un sfarsit!

  • NU MA DERANJEAZA DACA NU CREDETI CA SUNT SANSE SA MA LAS DEFINTIV, IMPORTANT ESTE CA EU AM INTELES SI AM ALES CE AM DE FACUT CU VIATA MEA. Ca va fi greu sau pur si simplu voi uita imediat ca am fost fumatoare, nu conteaza. Am trecut prin foarte multe lucruri grele in viata asta, ar fi chiar culmea sa ma faca niste tigari dupa ce le mai si platesc pe banii mei.
  • PS: astept cu interes parerile celor ce au reusit deja de mult timp sa se lase. Va imbratisez!
Anunțuri

Amantlac la gradinita


De mult timp nu v-am mai povestit despre Denis, asa ca mi-am facut cafeaua si ma asez frumos la birou sa va povestesc ceva nou-nout. Azi a venit de la gradi si ne-am cam ciondanit putin ca a fost nazdravan,iar el mi-a spus clar si raspicat:,, Gradinita este cel mai plictisitor lucru din viata mea!” . Am trecut peste, s-a schimbat, spalat pe manute si mancat. Apoi imi zice ca el se duce la desene. oK. Ma apuc sa fac cafeaua de pranz si vine Denis in viteza:

-Mami, iti spun un secret, dar nu spui la nimeni, da? E secret!

-Nu spun, promit!  Ma aplec si imi zice la ureche:

-La mine la gradinita, doi colegi se iubesc…ha ha ha.

-Cum adica se iubesc?

-Adica se pupa

-Unde?

-Pe obraz. Dar, mami, fata e mai mare decat baiatul.

-Si Doamna nu ii vede?

-Nu, ea ne spune ca daca nu suntem cuminti ne duce la grupa mica. Decat eu si prietenul meu ii vedem.

-Si tu ce facusi?

-Lesinai!

Intre timp lesinai si eu de ras, bineinteles. In timp ce-l conduceam spre baie rade si el si imi spune:

-Comedie romantica, nu?

-Da, da, zic eu si nu ma pot opri din ras.

-Hei, tu razi degeaba ca nici nu stii ce inseamna comedie romantica!

-Ce inseamna?

-Romantism!

-Si romantismul?

-Iubire!

-Bine, o sa fii romantic ca ma-ta! Si ne-am vazut fiecare de treburile noastre. Acum eu ma intreb de unde naiba stie chestiile astea? Va jur ca nu am fost romantica de fata cu el:)))

Melissa( fragment)


Nu am simtit niciodată nevoia de a-mi cunoaste fratii. Nu mi-au lipsit. Amelia si Lucian au fost fratii mei. Cu ei am împărțit dulciurile, mâncarea, hainele. Cu ei m-am jucat toate jocurile copilăriei mele. Cu Lucian ma băteam, de Amelia ne ascundeam amândoi ca era mai mica. Pe amândoi ii iubeam si ii stiam de frați. Îmi povestise bunica ca in afara de Andra mai am un frate si o sora. Nu am fost niciodată curioasă cum sunt, câți ani au.

Nu am simtit niciodată nevoia de a avea alți frați în afara de cei doi verișori. Eram in clasa a zecea cand m-a sunat bunica disperata:

– Melissa, mama, sa faci cumva sa vii acasă. Invoieste-te de la ore sau lasa ca îți ia mama scutire si vino acasa.

-Ce s-a intamplat? E bine muma?” Stiam ca străbunica era bătrâna si bolnavă si ma asteptam sa primesc o veste proastă.

– E bine, mama, e bine. Stai linistită ca mănâncă, se da jos din pat, e bine, dar hai, mama, vino ca avem o surpriza pentru tine.

– Bunico, zi-mi! Nu îmi plac surprizele..

-Auuu! Afurisita esti! Hai ca veni sora-ta Andra la noi.”

M-am emotionat. M-au năpădit tot felul de gânduri si poate pentru prima data în viata mea incercam sa-mi imaginez cum arată. O fi creola cu parul inelat ca si mine, o semăna cu mami? Auzisem ca mami era o femeie frumoasa, blonda cu ochii verzi.”

– Bine, bunico. Ma invoiesc la diriginte si vin. –

Sa vii, mama, te asteptam.”

Am inchis telefonul, mi-am îmbrățișat colegele, am luat ghiozdanul in spinare si alergam pe coridor ca si cum pierdeam trenul fericirii. De la liceul unde învățăm pana acasa erau 15 km. Tot drumul am încercat sa-mi imaginez cum arată, daca o sa ne intelegem si cum o sa pot sa iubesc un om pe care nu l-am vazut niciodată? Întotdeauna vor plăti copiii pentru deciziile luate de oamenii mari. Întotdeauna ne vom înstrăina de oamenii pe care nu-i mai vedem si ne vom apropia cu greu de oamenii pe care suntem obligati de regulile vietii sa-i iubim.

Ajunsă in satul in care crescusem, la capătul ulitei am zarit-o pe bunica cu o fata blonda de mana. Când m-au vazut, au inceput sa vina spre mine grăbite. La un moment dat fata blonda i-a dat drumul la mana bunicii si a alergat spre mine. M-am emotionat din nou si mergeam cu capul in pământ. Nu îmi plăcea sa imi arat emotiile, Eram ca o stană de piatră chiar si atunci când Andra m-a strâns in brate si m-a pupat. Am facut-o si eu, dar nu am simtit nimic. O străină părea ca ma iubeste si ca i-am lipsit, iar eu o analizam ca si cum nu eram sigura ca prin venele ei curge acelasi sânge.

De la tata am invatat sa fiu sceptică, orgolioasă si sa nu plâng in fata oamenilor. Nici sa pun intrebari, doar sa ofer răspunsuri. El mi le oferea mereu si fara sa le cer, avea momentele lui in care îmi doream sa nu-l întrerupă nimeni din povestit pentru ca îmi plăcea sa ascult cat de mult a iubit-o pe mami si cum promitea ca mi-o va aduce inapoi. De cele mai multe ori îmi spunea minciuni caci bunica il contrazicea mereu, dar eu iubeam si minciunile lui. Era singurul om căruia i le acceptam. Mintea frumos. Era tata. Îmi vorbea despre mama si nimic nu mai conta.

Andra nu-i semăna deloc fizic, dar te făcea din vorbe ca si el. Era cat mine de inalta si slaba. Desi îmi imaginasem un copil de clasa a opta, părea chiar mai pregatita decat mine pentru viata. Era frumoasa, cu ochii verzi si pătrunzători, par blond pana la umeri si o voce care te făcea sa o asculti toata ziua. Mi-a povestit de mama, chiar daca nu o întrebasem nimic despre ea si ii spuneam ca nu vreau sa o vad niciodată. Mi-a povestit despre faptul ca lua bătaie si ca fugise de acasa ca sa ma cunoasca. Nu stia ca mai are o sora, aflase din niste scrisori pe care le trimisese tati cândva si le gasise abandonate in prispa. Tati scria mult. El isi spunea durerea, nemultumirea, iubirea si dezamăgirea prin scrisori catre ea, catre mama. La fel ca si mine. Întotdeauna le-am scris mătușii, unchiului, bunicii, prietenilor. Lui Flavius ii scriam cel mai des si ii lăsam biletelul sub piatra noastra secretă de la coltul ulitei.

Delia sta de vorba cu Eugen


Aseară cand a venit Eugen dormeam, mă mir ca nu m-a trezit sa-i pun sa mănânce, poate s-a simtit vinovat. Acum este la munca, dar sunt mai linistita ca am apucat sa vorbim. Mi-a fost frica si mi s-au oprit de multe ori cuvintele pe buze, dar intr-un final am îndrăznit sa-l intreb:
– Eugen, tu mă mai iubesti?
– Ce ai, fa? Te-ai lovit la cap?
– Stii…m-am gândit mult la relatia noastră. Ai timp sa stăm de vorba?
– Ia zii, Delio! Hai ca ma faci curios.
Îmi era frica sa incep sa-i spun ce am pe suflet, dar nu mai puteam sa dau înapoi asa ca am început:
– Eu cred ca tu nu ma mai iubesti. Candva mă iubeai Eugen, iar atunci nu te comportai asa. E drept ca si eu….
– Si tu ce, Delia? Tu te uiti la tine? Nu mai esti femeie! Mai trebuie sa ai barba ca la cat esti de paroasa nu te-ai deosebi de un barbat. Eu vreau o femeie lângă mine, o femeie, fa, intelegi?
– De cand a venit Carla….
– De cand a venit Carla esti proasta! Te-am luat cand erai o copila, iar dupa ce te-am facut femeie te-ai transformat intr-o …
– Sunt mama, nu mai am timp de mine!
– Da,  fa, fii mama! Doar mama! Nimeni nu se va mai uita la tine. Esti schiloada,paroasa, cocosata. Si vrei sa stii ceva? Mi-e sila si sa ma culc cu tine!
– Eugen, ai pe altcineva? Fii sincer!
– Am!! Am o femeie adevarata . Delia, nu am de ce sa mă feresc de tine. Eu stau cu tine ca stiu ca ma-ta nu te-ar primi; si asa depravat cum sunt nu pot sa te las cu copilul meu pe drumuri.
– Da, Eugen….da…..
Am iesit din camera pentru ca altfel as fi plâns in fata lui si nu vreau. Cu cat îmi spunea mai multe cu atât orgoliul meu crestea si tot ce îmi doream eram sa-i mut fata la spate nemernicului ăstuia care m-a distrus. Am asteptat sa plece el, am plans, am urlat, m-am tavalit de durere pana ce am auzit-o pe Carla strigând:
– Mami,hai sa ne jucam de-a doctoritele.
Mi-am sters lacrimile si m-am jucat cu doctorita sufletului meu pana am uitat si de Eugen ,si de mama, si de viata….
Mă simt mai puternica ca niciodată dupa tot ce mi-a zis iditioul ala. Intr-o zi o sa mă caute si o sa vrea sa îmi pupe tălpile, dar nu va mai găsi nici măcar urmele pasilor mei. Acum stau pentru ca nu am unde sa mă duc si are dreptate cand spune ca sunt urata si ca nu m-ar lua nimeni. Ce nu stie el este ca mi-a facut un bine cu aceste cuvinte, chiar daca m-au durut ca si cum mi-ar fi răsucit cutitul in inima.
,,Vei avea surprize dragul meu Eugen. Si ca sa fiu si eu curva cum esti tu penal, ia sa intru eu pe iubire.com. S-ar putea ca aici sa primesc complimente si sa uit de jignirile tale. S-ar putea ca dracusorul ala sa fie mai inger decat tine”

Iubire.com!

Maine…( Delia)


– Delia!
– Da!
– Deliaa!
– Daa!
– Deliaaaaa!
– Daaaaa!
De ce nu raspunzi fa, panaramo?
– Ti-am răspuns, nu m-ai auzit. Eram in baie.
– Ce faceai acolo?
-Iti spălăm sosetele.
– Aaa. Bine, fa. Pune-mi sa mănânc si da-mi haine ca plec.
– Imediat.
Făceam ture dintr-un colt al bucătăriei in celalalt, in timp ce el isi aranja tacticos freza in baie. Nu stiam cum sa-i spun ca nu am apucat sa gătesc nimic pentru ca fata avusese toata ziua febra. Cand a intrat in bucătărie, masa era goala. M-am uitat la el, tremurând si am încercat sa-i explic:
– Eugen, Carla e bolnava…
– Asa si? Toti copiii se îmbolnăvesc. Oricum tu esti proasta nu stii sa ai grija de ea.
– Fiindcă este bolnava nu am putut….
– Taci, fa! Taci! Ai pus masa?Pune masa ca ma grăbesc. Asa mă respecti tu pe mine? Hai mai repede!
Am izbucnit in plâns, m-am asezat jos si am început sa tip la el:
– Nu mai pooooottt. Nu am avut timp sa gătesc nimic, nu am dormit de doua zile.
Am simtit ca se apropie de mine încet. Stăteam in genunchi, cu capul lipit de gresia rece din bucătărie si plângeam din toate puterile mele. Simteam ca cedez si ca orice mi s-ar intampla nu poate fi mai rau decât neputinta ce îmi străbate mintea, corpul si sufletul. Am simtit o lovitura puternica in cap, m-am ridicat sprijinindu-mă de masa si l-am vazut iesind pe usa:
– Epavo!
Da, sunt o epava. Sunt rezultatul lui, dar mai ales al meu. Si cum sa redevin femeia care am fost? Cum sa mă mai pot ridica din mocirla in care zac? O sa plec intr-o zi…o sa plec.
Am fugit la Carla sa vad daca s-a trezit. Are febra mare. Simt ca nu mai pot sa am grija nici de  ea. M-au lăsat puterile. Sun la salvare, apoi îl sun pe el. Nu îmi raspunde. Este mult prea ocupat.
Noroc ca nu ne-au internat, iar Carlei i-a scăzut febra. Are doar rosu in gat ca orice copil. Desi simt ca nu mai pot trebuie sa gătesc ceva, iar când o sa vina o sa stăm de vorba. Trebuie sa vorbim. Nu stiu cand s-a destramat casnicia noastră, dar Eugen nu era asa. Nici eu nu eram asa. Poate ca de la mine a pornit totul. Poate faptul ca nu mai am timp de el…poate ca nu ma mai îngrijesc. Poate ca si el simte scarba fata de mine asa cum simt eu pentru el. Si totusi? Iubirea noastră? Ne-am iubit candva…ne-am iubit mult. Eu as fi dat totul pentru el, poate ca si el pentru mine, dar azi nu dam doi bani unul pe celalalt.
Azi nu ma simt in stare, dar maine….maine voi incerca sa stau de vorba cu el. Imi doresc sa ascult si punctul lui de vedere, oricum…dragoste nu mai simt, nici el, insa poate am gresit undeva daca nu ne mai putem respecta. Maine… abia astept sa vina maine!

Din jurnalul Deliei


imagesE tarziu si nu pot sa dorm. Nu stiu ce simt, nu stiu daca mă doare faptul ca Eugen mă inseala sau daca mă scuteste de grija de a mă darui lui. Simt scarba atunci cand mă obligă sa facem sex. Mă tratează de parca as fi o actrita porno plătită sa ofer placeri sexuale. Uneori îmi da palme peste fund, mă trage de par si ma roaga sa ii spun ca sunt sclava lui. Asa se excita el si daca sunt ascultătoare isi termina repede treaba si se întoarce cu spatele, iar eu îmi fac un dus in graba si merg lângă Carla.
Mă simt atât de murdara, de urata si de ratata încât uneori nu mă pot atinge nici de fetita mea. Si pe el îl vad la fel, oricâte Elene si Georgete l-ar iubi, oricate femei i-ar satisface dorintele, eu îl vad un libidinos ratat care nu stie decât sa facă sex si sa plece.
Sa plece. Sa plece si din viata mea si sa mă lase sa fiu din nou femeie. Mi-e dor de Delia frumoasa ce ar fi putut avea orice bărbat. Mi-e dor de cea care dădea sfaturi prietenelor sa aibă mândrie si demnitate in fata unui bărbat.
Unde m-am pierdut? L-am lasat in timp, încet si sigur sa ma faca din printesa, sclava. Da, sunt sclava lui. Sunt femeia care nu-i iasă din cuvânt niciodată. Cea care tremura cand îl vede nervos, cea care accepta palme peste fata daca mâncarea amantei a fost mai gustoasa, cea care face sex din obligatie si cu scarba de cate ori vrea bărbatul ei. Sunt femeia care nu a avut orgasm de cand era cu adevărat femeie si se simtea frumoasa, iubita si norocoasa.
Sunt femeia care din sclava nu se va preface din nou in printesa atata timp cat stăpânul ei nu este print.
Si ce ma fac? Am momente cand m-as arunca de la etajul patru si as lasa toti trecătorii de pe bulevardul Bucurestiului sa ma striveasca sub rotile masinilor. Dar ma uit la Carla care doarme linistita de cate ori deschid geamul de la dormitor, tarziu in noapte si îmi dau seama ca singura mea misiune pe aceasta lume mai este sa fiu mama. Atunci inchid geamul, trag draperiile rosii ca sa nu o deranjeze soarele dimineata si ma pun lângă ea in pat, ca acum. Si scriu…scriu despre frumusetea de a fi mama, nesansa de a fi femeie si despre sclavia care îmi va albi parul si îmi va brazda fata cu riduri prea devreme.
Cand eram adolescenta ii spuneam mamei ca nu voi asculta niciodată bărbatul pentru ca eu sunt o printesa ce merita răsfățată, iar azi ? Ce faci,printeso, azi ? Pupi tălpile stăpânului tau si te închini in fata lui ca la o icoana, iar cand nu te vede te porti ca o necredincioasa si iti înjuri Dumnezeul cu ziua in care ai început sa crezi in el.
Măcar mama ma stie asa cum i-am promis ca o sa fiu. Femeie asezata la casa mea, respectata si iubita de sot care nu ma lasa sa lucrez si ma tine in puf exact ca pe o printesa.
Mă întreb, cum de nu ma vede ca m-am casat si ca ochii îmi sunt plansi mereu? Cum de nu ma vede ca port tricouri largi si pantaloni de trening ci nu rochii elegante cum ma stia ea? Sau poate stie, dar ce sa zică? Asta este viata pe care o duce o femeie măritată in viziunea ei. Sa miroase a ceapa prăjită in loc de parfum, sa isi asculte sotul chiar de i-ar spune acesta ca vrea sa se arunce in foc, si sa aibă grija de copil. Nu cariera, nu iubire siropoasa, nu copil dus la cămin cu program prelungit.
Ce naiva am fost cand l-am cunoscut pe bărbatul asta! M-am lasat dusa de nas ca un copil mic păcălit cu bomboane. Am crezut ca buchetele de flori reprezintă un om galant, un domn, un viitor sot iubitor. Am crezut ca cinele la care ma scotea sunt din partea unui gentleman ce îmi va deveni sot si ma va trezi cu micul dejun la pat. Am crezut ca diminituvele frumoase cu care ma alinta mă vor face o sotie iubita si respectata, dar toate astea au fost ca sa pot sa fac diferenta intre trecut si prezent, iubire si dispret, adevăr si minciuna.

Delia descopera ca Eugen are amanta


In sfarsit s-a trezit si Eugen. I-am pregătit cafeaua cu lapte asa cum ii place lui si am fost sa fac cumpărăturile. A trebuit sa o iau pe Carla cu mine ca el niciodată nu sta cu ea, de parca ar avea fata cateva luni si ar trebui alaptata…

Cand m-am întors era la calculator. Mi-a tresărit inima, am zis ca mor. Eram convinsa ca mi-a gasit contul pe care l-am facut pe site-ul ala, dar m-am linistit cand am văzut ca este calm, ba chiar bine dispus. S-a ridicat de la calculator si m-a pus sa-i aduc hainele ca pleacă pana la serviciu. Stiam ca e liber, dar naiba stie? Nu mai comunicam deloc. A plecat. Calculatorul a rămas deschis.

Imi fac cafeaua si ma pun la calculator ca de fiecare data cand nu este el acasa. Ador sa citesc ce au mai scris prietenii mei pe blog, dar cel mai mult imi place sa imi las gandurile pe propriul blog. Acolo este lumea in care ma simt cel mai bine. Nimeni nu ma judeca, nimeni nu ma cunoaste. Regret si acum ca nu am dat la psihologie si am ales sa fug cu acest nemernic. Adevărul este ca ne-am iubit si ne-am inteles foarte bine inainte sa rămân însărcinată.

Elena:,,abia astept sa vii. Te iubesc”

Poftim?? Asta si-a lasat email deschis. Hai ca e chiar prost! Ca ma inseala stiam, dar ca o da in iubiri cu fufele nu mai stiam. Acum inteleg de ce nu se mai atinge de mine, de ce nu îmi mai spune sa dorm cu el. Proasta esti Delio!! Esti mai proasta ca el. Măcar scormoneste bine ca nu te mai intalnesti cu norocul asta sa poti afla cine este Eugen al tau.

20.03. 2009. ,, Iubito, mi-a plăcut aseară cum ti-ai traso cu ala” ,, iti place sa mă privesti in bratele altuia, perversule „

Ce dracu se întâmplă??? Nu mai inteleg nimic! Are una pe care o scoate la produs si sta dupa fundul ei? Simt ca o iau razna. Mă sufoc. La dracu Delia! La dracu cu tine naivo! Ce viata este asta? Si unde sa ma duc? Mama nu m-ar primi acasa cu un copil, mi-a spus destul de clar atunci cand am fugit la el ca asta o sa ma lase bortoasa si o sa plece cu altele. Nu am crezut-o, dar nici nu i-am povestit niciodata despre casnicia mea, am pozat mereu in femeia fericita asa cum o vedeam pe ea, chiar daca de multe ori o auzeam plangand in hohote dupa ce ma punea pe mine la somn. A ramas pentru mine langa tata. Eu ce sa fac? Nu pot sa fac nimic decat sa rabd daca mai pot.

Nu mai vreau sa vad nimic pe email ca ma apuca crizele si il sun. Calmeaza-te, Delia! Calmeaza-te… iubire.com ! Dracusorul ala mi-a spus ca sunt recalcitranta. Trebuie sa-i las mesaj. Poate chiar nu e un om rau, cel putin nu e ca ceilalti care m-au abordat ieri. ,, sunt recalcitranta? Poate ca viata m-a facut asa” Atat. Nu ma bag prea mult in seama ca s-ar putea sa si-o ia in cap si sa creada ca eu caut ceva. Habar nu am ce caut aici, dar stiu ca el cauta distractie. Ma rog, ce o insemna asta pe un site de matrimoniale. Mesaj nou de la dracusorul tau: ,,esti frumoasa, sunt sigur ca nu iti sta bine nervoasa.” Aha, de ai sti tu ca nu sunt eu aia… frumoasa zici? Oi fi fost candva, acum arat ca o maimuta si ma imbrac mai urat decat mama. In fine, nu trebuie sa stie strainul asta cum sunt eu defapt. Hai sa ne distram daca tot cauta asta.

Delia:- asta ma face mai speciala.

Dracusorul tau: –  Sunt convins. De cand cautam o femeie speciala

Delia: – mai cauta!

Dracusorul tau: – poate am gasit-o;)

Delia: -poate nu!

Dracusorul tau: -esti casatorita?

Delia: –  femeile casatorite stau pe site-uri de matrimoniale?'( a uitat ca i-am spus ca mai am un drac acasa atunci cand m-a abordat)

Dracusorul tau: – nu ar trebui, doar daca vor amant

Delia:: -nu vreau!

Dracusorul tau:- Nici eu!:))

Delia: Mi-a facut placere, o zi buna!

dracusorul tau: – te pup:)

Ce barbat!  Are raspunsurile la el . Pare genul ala de barbat care te face din vorbe apoi te lasa sa il cauti ca disperata. Si totusi…sa nu fie casatorit un barbat ca el? Poate ca si acasa la el exista o femeie ca si mine care are grija de copii, face curatenie si gateste toata ziua. Poate el se distreaza cu parasutele pe internet cum face si Eugen.

Eugen…Elena…ce o insemna asta? Cat o sa-l mai privesc cum se aranjeaza sa plece la amante? Cat o sa-i mai spal chilotii dupa ce vine din patul altora? Simt ca nu mai pot….si ce sa fac ? Unde sa ma duc? Cui sa-i spun? Cui?