Maine…( Delia)


– Delia!
– Da!
– Deliaa!
– Daa!
– Deliaaaaa!
– Daaaaa!
De ce nu raspunzi fa, panaramo?
– Ti-am răspuns, nu m-ai auzit. Eram in baie.
– Ce faceai acolo?
-Iti spălăm sosetele.
– Aaa. Bine, fa. Pune-mi sa mănânc si da-mi haine ca plec.
– Imediat.
Făceam ture dintr-un colt al bucătăriei in celalalt, in timp ce el isi aranja tacticos freza in baie. Nu stiam cum sa-i spun ca nu am apucat sa gătesc nimic pentru ca fata avusese toata ziua febra. Cand a intrat in bucătărie, masa era goala. M-am uitat la el, tremurând si am încercat sa-i explic:
– Eugen, Carla e bolnava…
– Asa si? Toti copiii se îmbolnăvesc. Oricum tu esti proasta nu stii sa ai grija de ea.
– Fiindcă este bolnava nu am putut….
– Taci, fa! Taci! Ai pus masa?Pune masa ca ma grăbesc. Asa mă respecti tu pe mine? Hai mai repede!
Am izbucnit in plâns, m-am asezat jos si am început sa tip la el:
– Nu mai pooooottt. Nu am avut timp sa gătesc nimic, nu am dormit de doua zile.
Am simtit ca se apropie de mine încet. Stăteam in genunchi, cu capul lipit de gresia rece din bucătărie si plângeam din toate puterile mele. Simteam ca cedez si ca orice mi s-ar intampla nu poate fi mai rau decât neputinta ce îmi străbate mintea, corpul si sufletul. Am simtit o lovitura puternica in cap, m-am ridicat sprijinindu-mă de masa si l-am vazut iesind pe usa:
– Epavo!
Da, sunt o epava. Sunt rezultatul lui, dar mai ales al meu. Si cum sa redevin femeia care am fost? Cum sa mă mai pot ridica din mocirla in care zac? O sa plec intr-o zi…o sa plec.
Am fugit la Carla sa vad daca s-a trezit. Are febra mare. Simt ca nu mai pot sa am grija nici de  ea. M-au lăsat puterile. Sun la salvare, apoi îl sun pe el. Nu îmi raspunde. Este mult prea ocupat.
Noroc ca nu ne-au internat, iar Carlei i-a scăzut febra. Are doar rosu in gat ca orice copil. Desi simt ca nu mai pot trebuie sa gătesc ceva, iar când o sa vina o sa stăm de vorba. Trebuie sa vorbim. Nu stiu cand s-a destramat casnicia noastră, dar Eugen nu era asa. Nici eu nu eram asa. Poate ca de la mine a pornit totul. Poate faptul ca nu mai am timp de el…poate ca nu ma mai îngrijesc. Poate ca si el simte scarba fata de mine asa cum simt eu pentru el. Si totusi? Iubirea noastră? Ne-am iubit candva…ne-am iubit mult. Eu as fi dat totul pentru el, poate ca si el pentru mine, dar azi nu dam doi bani unul pe celalalt.
Azi nu ma simt in stare, dar maine….maine voi incerca sa stau de vorba cu el. Imi doresc sa ascult si punctul lui de vedere, oricum…dragoste nu mai simt, nici el, insa poate am gresit undeva daca nu ne mai putem respecta. Maine… abia astept sa vina maine!

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s