Amantlac la gradinita


De mult timp nu v-am mai povestit despre Denis, asa ca mi-am facut cafeaua si ma asez frumos la birou sa va povestesc ceva nou-nout. Azi a venit de la gradi si ne-am cam ciondanit putin ca a fost nazdravan,iar el mi-a spus clar si raspicat:,, Gradinita este cel mai plictisitor lucru din viata mea!” . Am trecut peste, s-a schimbat, spalat pe manute si mancat. Apoi imi zice ca el se duce la desene. oK. Ma apuc sa fac cafeaua de pranz si vine Denis in viteza:

-Mami, iti spun un secret, dar nu spui la nimeni, da? E secret!

-Nu spun, promit!  Ma aplec si imi zice la ureche:

-La mine la gradinita, doi colegi se iubesc…ha ha ha.

-Cum adica se iubesc?

-Adica se pupa

-Unde?

-Pe obraz. Dar, mami, fata e mai mare decat baiatul.

-Si Doamna nu ii vede?

-Nu, ea ne spune ca daca nu suntem cuminti ne duce la grupa mica. Decat eu si prietenul meu ii vedem.

-Si tu ce facusi?

-Lesinai!

Intre timp lesinai si eu de ras, bineinteles. In timp ce-l conduceam spre baie rade si el si imi spune:

-Comedie romantica, nu?

-Da, da, zic eu si nu ma pot opri din ras.

-Hei, tu razi degeaba ca nici nu stii ce inseamna comedie romantica!

-Ce inseamna?

-Romantism!

-Si romantismul?

-Iubire!

-Bine, o sa fii romantic ca ma-ta! Si ne-am vazut fiecare de treburile noastre. Acum eu ma intreb de unde naiba stie chestiile astea? Va jur ca nu am fost romantica de fata cu el:)))

Intr-o zi….


Intr-o zi voi avea din nou curaj sa ma gandesc la un EL fara sa ma doara, imi voi gasi barbatul pe care sa il pot urma oriunde in lume, dar nu acum….intr-o zi!

Mi s-a spus des ca eu nu pot trai fara iubire, ca eu sunt genul de om care lasa totul balta pentru un gram de atentie, ca eu fac si dreg, dar nimeni nu m-a intrebat :,,cum iubeste o mama singura?”

Asa este, am fost inca din  adolescenta omul care a crezut in iubire mai mult decat in propria fiinta. Pentru iubire am mancat paine cu ceapa, pentru iubire am acceptat jigniri, pentru iubire am inchis ochii la infidelitate, pentru ea am luat palme la propriu si la figurat, dar tot in numele iubirii( de data asta cea de sine), am fugit de am mancat pamantul. Infidelitatea? Jignirile? Violenta? Sunt doar lectii, lectii pe care le stiu pe de rost si despre care nu mai am ce invata, deci nu se vor repeta. Iubirea vine la pachet cu una sau mai multe lectii, tu alegi daca inveti ceva din ele sau le repeti pana dau cu tine de toti peretii, caci doar in numele iubirii facem multe, nu?

Cand esti mama singura nu mai astepti printul la volanul unui Bmw, nici jumatatea care te va completa, nici barbatul care te va scoate din morcila, nu mai astepti pe nimeni care sa te satisfaca pe tine, ci astepti omul care macar sa accepte faptul ca ai un copil, dar asteapta mult si bine ca el nu vine cand vrei tu si nici nu sadeste sentimente la comanda in corason pentru copilul tau  doar pentru ca l-au tras hormonii taras. Desi doare, aceasta este realitatea despre mamele singure, nu despre toate. Unele au noroc de barbati care le iubesc copiii ca si cum ar fi sange din sangele lor, dar acele cazuri sunt rare, altele….altele in numele iubirii isi trag basmaua de pe cap pe ochi si distrug vietile propriilor copii, iar altele isi iubesc copiii atat de mult incat nu astepata dragostea ci lasa dragostea sa le astepte.

As putea spune ca am trecut prin toate cele trei etape; au fost momente cand am crezut ca am intalnit barbatul care ne va iubi pe amandoi ca si cum am fi parte din el, dar la dracu…cine-i mai pervers ca omul? Am crezut in dragostea unui barbat mai mult decat in mine pana am realizat ca defapt e usor sa paCalesti o mama purtandu-te frumos cu fiul ei. Acum sunt in ultima faza in care las dragostea sa ma astepte pentru ca a venit momentul sa iau lectii fara sa le probez pe propria-mi piele si fara sa il oblig pe fiul meu sa asiste la alegerile mele proaste. Da, pentru o mama singura un barbat care nu are capacitatea de a iubi si accepta un copil, este cea mai proasta alegere.11903893_1672204119691123_5026358867543715145_n

Personal, mi-am gasit iubirea, echilibrul si puterea in fiul meu, iar cand voi fi pregatita pentru dragoste ii voi bate la usa negresit, dar nu acum, ci …intr-o zi. Intr-o zi imi voi cunoaste barbatul perfect caruia ii voi arata ca mi-a lipsit dragostea…

Prietenia…


addox.ro
addox.ro

Prietenii sunt greu de gasit, nu pentru ca ii cauti ci pentru ca iti intra in viata oameni de care te atasezi, dar care sunt de neatins. Pur si simplu ei au o mie de prieteni ca tine, pentru nici unul nu simt mai mult. Ei te privesc pe tine asa cum privesc pe toata lumea, tu ii privesti pe ei ca fiind fratii tai, oamenii ce crezi ca ar face multe pentru tine si tu totul pentru ei.
Prietenia înseamnă mult mai mult decât a povesti secrete pe care oricum le stie toata lumea.

Prietenia înseamnă sa fii tras de maneca atunci cand te grabesti sa iei decizii ce ar putea sa te doară mai tarziu.

Prietenia nu înseamnă sa sustii omul de lângă tine chiar si atunci cand stii ca nu are dreptate.

Prietenia înseamnă sa fii corect:,, da, iti inteleg punctul de vedere, dar nu înseamnă ca ai dreptate”.
Un prieten nu te va lăsa niciodată sa greseti, dar nici nu va pleca de lângă tine daca ai facut -o.
Un prieten te va suna noaptea la orice ora ca sa îl asculti si te va suna si atunci cand stie ca vrei sa ii vorbesti.
Un prieten te va intelege din priviri si tu îl vei intelege fara sa fie nevoie sa iti vorbească.
Un prieten iti va da si ultima lui bucata de paine, iar tu vei rămâne flamand de multe ori ca sa-i dai lui.
Un prieten nu te intreaba daca ai nevoie de bani, caci atunci când simte ca esti la nevoie , se va împrumuta pentru tine. Tu iti vei da mereu tot ce ai in portofel pentru el.
Un prieten nu te va certa daca nu ai chef sa vorbesti, va fi acolo doar sa te tina in brate. Tu îl vei tine mereu lângă tine, oricâta tăcere se va instala intre voi.
O astfel de prietenie se gaseste greu, însă fiecare om din viata asta o cauta, iar cei ce au fost tradati vor înceta sa mai spere si se vor multi cu oameni ce le vor da putin, prea putin din sufletul lor.

Mai scriu si aici

De-as mai fi copil…


646x404Candva va povesteam mici franturi din copilaria mea si posibil ca unii din voi sa fi inteles ca am avut o copilarie trista. Nimic mai fals si asta este doar vina mea pentru ca am ales sa vorbesc doar despre lucrurile ce m-au durut, m-au marcat sau mai cu seama m-au pregatit pentru viata. Eu asa cred: ,,copilaria mea m-a pregatit pentru realitate”. Nici pe departe realitatea nu inseamna o viata trista, dar nici una roz asa cum crede fiul meu acum care m-a intrebat ce culoare are viata iar eu i-am raspuns :,,roz, mami, roz trebuie sa fie”.

Dupa cum spune zodia mea sunt o visatoare, o romantica incurabila, o femeie perfecta de care se poate indragosti orice barbat, insa din pacate pentru el  sunt cea mai imprevizibila si transanta femeie care iti taie creanga de sub craci cand iti este lumea mai draga.

Ma rog, nu despre asta doream sa scriu azi, ci despre mine ca si copil; si analizand ieri, azi si de cinci ani comportamentul copilului meu, ma intrebam cu cine seamana atat de cuminte. Denis chiar este un copil cuminte si ma simt de multe ori vinovata, gandindu-ma ca poate nu i-am permis prea mult, dar ce sa vezi? Seamana fix cu doamna maica-sa, ma! Da, eu am fost un copil cuminte, cel putin asa imi amintesc eu. Bine, nu foarte cuminte, asa in limita bunului simt, ca deh nu exista baba frumoasa si copil cuminte. Cea mai mare prostie pe care am facut-o eu a fost in adolescenta cand am azvarlit cu lubenita dupa saraca bunica-mea si ghinionul a fost ca am nimerit-o in cap, norocul ca a fost doar jumatate de lubenita ,,plapanda si prematura”, deci nu am ranit-o, dar si azi isi aminteste tot familionul si ma ia la misto. De ce? Pentru ca trebuia sa o pun pe vara-mea ( cu cinci ani mai mica) pe autobuz ca sa plece la cealalta bunica a ei, iar eu am luat-o cu mine si iubitul meu pe care bunica il poreclea intr-un fel si am plecat la dunare cand vara era pe duca iar vantul ne flutura pletele mai sa dea cu noi din caruta. Saraca bunica, nu ar fi aflat treaba asta daca nu am fi dat nas in nas cu ea pe ulita cand noi veneam despeleguiate in costumele de baie si cu hainutele in mana, dar cum a aflat normal ca m-a certat de fata cu toata lumea grav de tot, iar eu fiind o adevarata domnisorica nu puteam suporta o asemenea rusine asa ca am apelat la lubenita care mi-a fost la indemana, am aruncat si am luat-o la sanatoasa. M-a pedepsit crunt, au fost zile bune in care nici nu s-a uitat la mine, dar azi isi aminteste razand si spune ca asa ceva nu ar indrazni nici nepoata nepotilor sa faca.Alta nazbatie sau obraznicie nu imi amintesc si credeti-ma ca daca ar fi as spune, in schimb ,, de-as mai fi copil” as face multe.

In primul rand eu una regret amarnic ca atunci cand nu ma lasau pe ulita stateam ca fraiera in casa si nu saream geamul noaptea sa imi dea iubitul un  mozol sub clar de luna plina:)) Si zau, treaba asta ar fi fost o amintire frumoasa ca tot aud la fete despre astfel de experiente si parca prea li se lumineaza ochisorii cand povestesc. Ce faceam eu in tot timpul asta? Pai nu aveam tableta, telefon, laptop, nici la televizor nu aveam acces nelimitat ca se uitau ai mei la stiri sau mai stiu eu ce emisiune ,,iarta-ma”, ,,din dragoste”, asa ca stateam in geam ca o pisicuta si asteptam sa vina un copil sa strige la poarta si sa ma salveze caci in cazul asta ai mei nu erau asa ,,scartari” si imi dadeau voie sa ma joc o ora, doua prinselea.

355624-1024x768-1273342307a6n2xw1Nu prea am fost la discoteca,oameni buni! Doar de doua sau trei ori si atunci cu bilet de voie. Pai sora-mea care a fost crescuta de maica-mea si care manca bataie pentru cate prostii facea nu sarea geamul sa primeasca doar mozoale sub stelele stralucitoare din noapte, ea povesteste ca discoteca era viata ei si mai mult decat atat povesteste ca pleca de acasa imbracata frumos, elegant, decent, cu bilet de voie, dar cu fusta mini si tricoul cu buricul gol si se transforma intr-o diva dupa ce mami dormea linistita stiind ca fata ei este ferita de orice fel de ,, raceala”. N-am facut-o nici pe asta, dar sa mor de nu imi pare rau. Pai eu cand ma duceam la discoteca trebuia sa vina prietena mea Cry sa ma ,,invoiasca”, sora ei aproape ca era pusa sa dea semnatura ca ma va aduce acasa intreaga, nevatamata si tot fata mare si chiar am fost cuminte, desi cand ieseam nu treceam neobservata ca deh,,,l-am mostenit pe tatal meu frumos, iar modestia este calitatea mea forte:))

Nu stiu ce as mai face daca as mai fi copil, dar stiu sigur ca daca as avea mintea de acum ar fi vai si amar de familia mea care slava Domnului,  m-a crescut si educat cum a stiut mai bine, insa parca prea mi-e ciuda cand aud despre ,,prostioare” din copilarie si eu nu am ce sa povestesc. Copil model m-a facut mama!! A, si modest, uitasem.

Una peste alta am avut totusi o copilarie frumoasa fara laptop, tableta, desene animate sau telefon mobil. Am fost un copil fericit!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?:) Nu ma faceti sa regret prea mult ca am fost cuminte, va rog:)

Cine suntem?


Te-am iubit! Te-am iubit mai mult decat mi-am iubit propria fiinta uneori. Te-am iubit mai mult decat am cuvinte sa iti scriu, sa iti spun, sa exprim prin regrete.
Te-am iubit ca sa am de ce sa plang acum…
Te-am iubit pana ieri ca sa ma doara azi…
Te-am iubit ca sa imi lasi rani in suflet, rani pe care nu le va vindeca decat timpul.
Unde s-a dus iubirea noastra? Unde sunt eu cea care as fi facut totul ca sa nu te pierd? Azi as pleca fara sa ma uit in urma, te-as lasa, te-as abandona si nu m-as intoarce oricat m-ai implora. Nici la mine nu s-a intors nimeni; si m-am dat cu capul de toti peretii. Nici macar tu nu ti-ai intors privirea cand te rugam sa ma tii strans, sa nu ma pierzi, dragul meu….
Cand mi-ai dat drumul la mana pe care imi ramasesera semne de la atata strans cu drag?
Cand m-ai lasat sa scap si sa alerg de nebuna prin viata asta?
De ce ne-am pierdut? De ce lasi sa ma pierzi cand vezi ca am inceput sa ma uit drept in fata si nu mai vad nimic in calea mea, nimic care sa ma opreasca?
Te-as pastra.Te-as iubi.Te-as astepta, dar eu ti-am spus de la inceput ca va veni o zi cand vei privi in sufletul meu si vei gasi doar regrete, iar daca ai ai avea curajul sa ma privesti acum, ochii imi sunt goi, iubire, iar tu imi pari strain chiar daca ieri erai omul de care ma sprijineam ca sa pot privi viata in culorile curcubeului.

Acum nu stiu cine sunt, nici cine esti, cine suntem….???tumblr_m7ndhfuhnt1ryr8fvo1_500_large

Nu am voie si nici timp…


imagini_de_dragoste_poze_alb_negru

Cu tine as fugi in lume, ti-as darui sufletul, mintea, trupul meu si te-as lasa sa mă duci unde vrei. Stiu, m-ai face sa te iubesc mult, cel mai mult, dar mai stii ce îmi spuneai cand eram cu el? Ca nu am voie sa iubesc, nu eu….
Da, eu nu am voie sa iubesc oameni ce ar putea face orice din mine. Dar nu am voie sa iubesc si atat. Dar tu….tu cine naiba esti? Ce simt pentru tine?
Mă pun sa dorm, nu am timp de iubire. Nu! Nu o sa mai iubesc niciodată, dar niciodată!

Mă gândesc la tine….. Ce cauti in mintea mea? De ce îmi faci inima sa vibreze? De ce simt acei fiori cand îmi imaginez cum am face dragoste de cum ai intra pe usa apartamentului meu? De ce cred ca tu esti omul caruia i-as putea spune tot ce ma doare? Tu ai pleca iar….si din nou mi-ai rupe sufletul in bucatele, ma tem ca nu le-as mai pune niciodata la loc. Si nici chef nu am, ma crezi?

Gata, stiu…esti doar un moft. Doar un tip care m-a rănit in trecut si pe care acum acum îl vreau. Tu vrei iubire acum, eu  te vreau sa facem dragoste pana dimineata in zori, sa te înnebunesc cu sărutările mele, sa mă satur de tine si sa te abandonez asa cum ai facut tu cu mine candva. Nu am timp de iubire, dragul meu! Eu nu am voie sa iubesc!