Vreau sa cred ca timpurile sunt grele,nu oamenii rai.Refuz sa cred ca oameni dragi sufletului meu mi-au facut rau intentionat,vreau sa cred ca o simpla conjunctura a fost de asa natura incat a trebuit sa mie sfasie sufletul.Nici eu nu am vrut sa fac rau si totusi sunt convinsa ca am ranit oameni.Nu exista oameni care sa nu fi gresit,insa exista oameni care au gresit mult si oameni care au gresit putin,oameni care au facut rau cu intentie si oameni ce nu au intentionat sa loveasca pe nimeni.Oamenii mari se cearta si se urasc…si ajung la lucruri urate insa dintre toti oamenii mari nu inteleg pe cei ce sunt frati si se cearta.Frati ce au crescut impreuna si care acum se poarta care cei mai mari dusmani.
Ma intreb de ce nu am ramas la fel ca atunci cand mancam dintr-o farfurie?De ce atunci cand suntem mici ne certam din lucruri simple si prostii,iar acum ne lovim din lucruri serioase?De ce atunci ne aparam unii pe altii ca niste lei iar acum asteptam sa ne vedem injunghiati?De ce atunci mergeam tinandu-ne de mana la fiecare sarbatoare,iar acum nu mai trimitem nici macar o felicitare?
Practic sangele apa nu se face dar teoretic in multe cazuri. Si ma intreb inca odata ,,,,unde este fratia adevarata?
Povesti din suflet de copil 
Şi eu îmi pun cam aceleaşi întrebări… cu timpul, din păcate, oamenii se schimbă 😦
se schimba si te doare sufletul cand vezi ca omul ce manca cu tine din farfurie de cand te-ai nascut,uita ca ii esti frate
mie îmi spui, mie se întâmplă zilnic 😦
😦 trist dar se intampla des,foarte des!!!
da 😦