Gelozie vindecata,relatie salvata


Gelozia. Sentiment sau resentiment? Daca as fi fost intrebata  cu numai 2 ani in urma, as fi raspuns  clar ca este ceva normal, ,,doar iubesti si gelozia este tot un sentiment”.  Azi, recunosc ca  eram defapt dusa cu capul si totusi ca sa fiu si modesta cum imi sta mie in caracter, recunosc si faptul ca ma bucur nespus cand vad ca altele sunt mai duse decat mine.

Ei bine, a venit momentul sa recunosc ca am fost geloasa, dar geloasa …stii cum ?am simtit de multe ori ca vreau sa ajung intr-un minut in locul in care era (desi poate habar nu aveam unde), sa vad eu de ce nu raspunde la mesaj, eram atat de geloasa incat daca nu stiam ce face,unde, cum si de ce, imi fugea oarecum pamantul de sub picioare; bine,  asta pana intr-un punct cand apelam la arma mea de nadejde, adica orgoliul. Da, omul nu imi raspundea la mesaj ca poate dormea, dar eu nu ii mai raspundeam ore intregi ca trebuia sa simta si el gelozie,nu?

Ma cam storcea de energie, imi cam tulbura linsitea si ma facea sa imi pierd increderea in mine asa ca am inceput sa ma documentez. Nu te gandi ca am dat search pe google sa aflu remedii despre cum sa vindeca gelozia….Nu, pentru ca nici macar mie …asa cand eram eu cu mine nu imi recunosteam ca sunt geloasa.Nu si Nu! Eu iubesc,Domnule! Si ce daca te strez de 10 ori pe zi? Nu inseamna ca sunt geloasa, inseamna ca imi pasa. Ei da, de parca prietenii de 10 ori pe zi ii sun….

Buun, sa trecem la lucruri mai serioase, zic eu. Va spuneam ca am citit despre asta, din greseala,  va spun sincer. Am gasit un blog despre cunoasterea si iubirea de sine. Nu m-am dezlipit zile intregi de el. Acolo am gasit si un articol despre gelozie. Ups! Mi s-a aprins un beculet, nu stiu de ce pentru ca nu ma stiam geloasa, insa mi s-a confirmat in scris, negru pe alb ca sunt geloasa. Imi era rusine…pentru ca din punctul meu de vedere gelozia este un resentiment!Nu imi amintesc daca am cautat atunci sa citesc despre cum sa scap de gelozie, pana la urma cred ca totul pleaca din interior si poti sa imi spui tu mie de zece ori ca nu e bine sa fac ceva, daca eu asta simt sa fac. De atunci am cautat sa fiu mai sincera cu mine, sa caut in interiorul meu motivele pentru care simt atat sentimente cat si resentimente. Am incercat sa vad de ce si daca sunt indreptatita sa simt asta pentru omul de langa mine. Si stii si tu cum e, daca cauti gasesti! Aici a fost greu, m-am lovit singura de toti peretii caci o cautasem. Cautasem in telefon, in gesturi, in email si nici nu stiu pe unde mai cautasem doar sa imi gasesc ce cautam. Cumva cred ca aveam nevoie sa mi se confirme ca sunt indreptatita sa fiu geloasa. Si cum de regula mi se da ce doresc, mi-am furat-o, da…am aflat lucruri pe care as fi vrut sa nu le aflu, am aflat ca aveam motive sa fiu geloasa, dar cat imi doream atunci sa nu am dreptate!! Faptul era consumat, el se sms-uia cu alta. Buunn…au urmat: crize, lacrimi, reprosuri, dar cat sa tina si astea ca se satura omul si chiar ca fuge la aia chiar de nu ar fi placut-o.

REZOLVARE

Am decis ca in primul rand am nevoie de mine, nu de el! Am inceput sa citesc mai mult despre iubirea de sine, despre incredere, care era varza …si asa am si aflat ca gelozia pleaca de la neincredere.

Nu imi mai pierdeam timpul trimitand sms, daca nu era el cel care ma cauta si nici atunci nu mai saream pe telefon daca eram ocupata.

Nu mai eram interesata de telefonul  lui, de nimic ce tinea de intimitatea lui. Cat timp eram cu el incercam sa ofer ceea ce aveam de oferit, adica iubire.

Nu am mai fost la dispozitia lui la orice ora din zi si noapte, chiar daca imi doream…acum aveam si eu preocuparile mele.

Ma vedeam cumva la mijloc. Aveam de ales intre el, mine sau noi. Nu stiam daca actiunile mele erau favorabile pentru noi, dar stiam ca sunt pentru mine. Am inceput sa fiu mai egoista si sa ma gandesc mai mult la mine, ar fi fost pacat sa fac totul pentru el si intr-o zi sa raman fara ,,noi”.

Poate spun prostii sau poate ma grabesc sa spun ca aceasta este rezolvarea geloziei, dar eu asa am scapat de ea si mi-am salvat relatia. Am invatat sa am incredere in mine, in oamenii din jurul meu, sa dau libertate omului de langa mine. Am considerat ca daca vrea sa plece la alta o va face oricum, iar eu nu voi rezolva asta nicidecum prin gelozie. Nu iti imagina ca imi este indiferent, as suferi cumplit daca m-ar insela si nu l-as ierta niciodata, insa stiu sigur ca nu facut asta, stiu sigur ca vindecarea geloziei prin increderea in mine, el si respectiv in noi, mi-a salvat relatia.

Anunțuri

Azi nu,te rog…Nu!


Nu te uita in ochii mei,caci nici nu le stii bine culoarea.

Nu ma strange de mana,ai facut asta doar cand erai nervos.

Hai,nu incepe cu dulcegariile stiu bine ca mi le spui doar in pat.

Nu imi spune ca iti pare rau,ai facut-o de cate ori am vrut sa plec.

Nu ma minti,asta faci in fiecare zi.

Nu ma certa iubitule,am decis sa nu te aud.

Nu imi spune ca ma vrei pentru toata viata ,doar am stabilit impreuna,,iubire pe termen limitat”

Nu imi lasa biletele de dragoste,habar nu am cum scrii.

Azi nu vreau in parc,mi-ai spus ca acolo merg copii,batranii si indragostitii.

AZI NU,TE ROG NU MA INTOARCE INCA ODATA DIN ImagineDRUM.IERI AM DECIZ CA AZI VOI PLECA.

Lasa-l sa plece….


ImagineStiu cum e cu iubirea. Poate simti cum pierzi o parte din tine,viata ti se pare nedreapta si vrei parca …sa te certi si cu Dumnezeu. De ce tocmai tie ti se intampla? Te-ai gandit vreodata ca ceea ce traiesti tu au mai trait si din pacate vor mai trai milioane de femei? Sunt sigura ca si tu ca si mine ti-ai spus de multe ori ca nu meriti asta si te-ai intrebat printre lacrimi de ce unele au noroc?? Ti s-a intamplat adesea sa auzi despre femei care nu au fost tocmai ,,cuminti” , ca sunt fericite cu barbatul alteia. Si le-ai judecat si tu ca si mine, nu? Probabil ca tu, femeia inselata inca mai judeci genul acela de femei care isi face poftele cu fructul din gradina ta. Eu nu, nu mai judec fara sa cunosc povestea. Nu am fost niciodata amanta si nu stiu daca 555746_222015964574109_1688252754_n as putea, insa niciodata nu stii unde te va duce viata chiar daca viata o ai asa cu ti-o faci atunci cand vine vorba de iubire. Eu nu prea mai tin cont de unde vine si cine este el, dar nu despre mine este vorba aici. Imi doream sa iti spun ca eu am stat de vorba cu una dintre nefericitele femei ce dormea in bratele unui barbat care nu ii apartinea. O fata frumoasa, inteligenta, un copil naiv si o studenta care avea toate sansele sa ajunga o femeie de succes! Pe ea nu o insela barbatul, ea era de partea cealalta. Era exact genul de femei ce credem noi ca nu au scrupule, dar au succes, o parere absolut gresita din punctul meu de vedere, azi!

La inceput nu a stiut ca e insurat, dar nu are nici o scuza pentru ca mai tarziu a aflat. Crezi ca s-a bucurat? Crezi ca a ramas indiferenta? Nu…si nici nu l-a parasit, nu pentru ca nu ar fi vrut…poate ca era tarziu sa mai poata. Era insarcinata! Asa am cunoscut-o, insarcinata intr-un loc unde putea vorbi cu mai multe viitoare mamici. Stiu ca era speriata, nu stia ce sa faca daca sa pastreze sarcina, desi nu o lasa sufletul sa faca ceva gresit, mintea ii spunea ca nu este corect sa faca un copil cu un barbat casatorit. Si-a ascultat sufletul si azi are o fetita minunata, insa barbatul minunat nu mai este, familia minunata lipseste. De data asta nu a mai ales cu sufletul, altfel l-ar fi pastrat langa e,  dar a ales cu mintea, a considerat ca este capabila sa isi asume greselile si sa isi creasca singura fetita pentru ca o sotie si o alta fetita aveau nevoie de barbatul pe care ea il iubea.

Mie imi pare rau ca lucrurile au stat asa, nu imi pare rau ca ea isi creste fetita singura sau ca a suferit, desi toti o blamau, pana la urma un copil este un dar de la Dumnezeu si atunci ea este cea binecuvantata. Imi pare rau pentru sotia ce a fost inselata si mai rau imi pare ca trebuie sa o spun eu ca si femeie ca isi merita barbatul pe care il are! Imi pare rau ca a ramas langa el desi a inselat-o, imi pare rau ca a aflat tarziu cand el nu mai insela, imi este mila de unele femei care dupa ce se casatoresc baga capul in pamant precum strutul si acolo il tin pana ce se trezesc ramolite si batute de soarta si culmea….tot ele sunt victime! Cum sa nu iti dai seama ca barbatul tau te inseala? Cum sa nu simti, femeie, daca il iubesti? Sa-i mai faca si un copil alteia pentru mine este deja prea mult si ajung sa ii dau o bila alba ca stie sa joace atat de bine, iar pe ea o rog sa isi dea doua palme sa se uite in oglinda si sa isi aminteasca ca este femeie!!! Si din cate stiu eu, noi femeile cerem respect de la societate, sau iubitii nostrii nu fac parte din ea? Pacat ca dragostea trece prin toti porii, numai ca uneori uita sa treaca si pe la urechi. Pacat ca femeile de acest gen nu au nici meritul ca si-au salvat casnicia, ele nu lupta pentru a salva pentru ca nici nu stiu ca trebuie sa salveze ceva, pentru ele casatoria este ,,am facut-o si pe asta e fericita mama ca ma vede la casa mea”, dar din punctul meu de vedere aceste femei nu iubesc. Eu cred in povesti de dragoste, iubesc sa fiu iubita, traiesc pentru iubire dar in nici un caz pentru o iubire mizerabila. Si oricat l-ai iubi ,femeie, nu uita ca TU esti mai importanta decat el, iar daca el nu te respecta ma intreb unde este demnitatea ta?????? Se spune ca toti barbatii inseala, eu nu cred in asta iar daca este asa ii sustin si incurajez pe cei ce o fac cu perdea, insa chiar si ei merita bagajul si un sut in fund cand femeia care este desteapta,afla! Dar sunt multe de spus aici si nu as vrea sa intru in polemici tocmai cu femeia. Inchei prin a-ti spune :RESPECTA FAPTUL CA ESTI FEMEIE SI ORICAT AI SUFERI,LASA-L SA PLECE!!

Omul din spatele usii


20653parlamentari-cu-masti-1Omul din spatele usii
Imi face semn
Si eu nu-l vad
Pentru ca sint orbul(Adrian Duma)

Este ciudat cum ne impiedicam unii de altii intr-o lume atat de mare si totusi mica.

Este ciudat si de-a dreptul umilitor cum ne zambim doar in momentele frumoase.Ciudat si incisiv cum ne intoarcem spatele in momentele grele.

Azi imi ,,certam”o prietena ce nu imi raspundea la telefon de cateva zile buna.

-Stii,imi cer scuze ca nu ti-am raspuns dar am trecut printr-o perioada mai grea.

-De ce nu mi-ai raspuns?De ce nu mi-ai spus?Te-as fi ajutat,de asta sunt prietenii…la bine si la rau.

usa-metalica-cod-cm-022-n-(-nuc)-Nu ma intelege gresit,esti prietena mea,dar nu am indraznit sa apelez la nimeni.Nu din orgoliu,nici de rusine…cred ca mi-a fost teama sa nu ma lovesc de bine cunoscutul,,imi pare rau nu pot”.Nu am mai zis nimic,insa am stat si am reflectat putin asupra vietii,nu a mea…in general si dau dreptate prietenei mele.Poate ca as fi ajutato cu mare drag,cum am facuto de multe ori,insa la fel de posibil este sa nu fi putut ,sa fiu mult prea ocupata cu problemele mele,sa nu stiu sa inteleg suficient problema ei,caci noi oamenii de multe ori ascultam cuvinte…nu stim sa citim suflete.Departe de mine gandul ca nu exista oameni buni pe lumea asta.In viata mea sunt oameni minunati,oamenii care m-au ajutat,m-au inteles ,oameni pentru care port un respect si o iubire sincera.Si cei ce m-au ranit candva au ramas speciali in viata mea chiar daca i-am lasat sa plece,caci aveau alte misiuni de indeplinit,insa consider ca noi oamenii purtam masti ce le schimbam dupa bunul nostru plac.Nu cred ca exista un om care a facut doar bine si nici cel mai rau om nu a facut doar rau,insa cred si stiu sigur ca nu am facut un bine cand am putut,nu pentru ca am fost rea ci pentru ca nu am stiut sa vad dincolo de cuvinte.

Dar spune-mi tu ca nu ai inchis usi macar odata in viata ta si atunci ma voi simti mai rea,sentiment constructiv pentru mine sa imi doresc sa devin mai buna.Spune-mi tu de cate ori ai batut la usi inchise si au ramas asa,cu toate ca in spatele lor erau oamenii minunati care te iubesc.Eu cred ca nu suntem rai,vreau sa dau vina pe viata,pe vremuri,pe comoditate.Vreau sa cred ca dincolo de usile ce mi-au fost inchise nu au putut patrunde cuvintele si mai vreau sa cred ca atunci cand s-au deschis nu a mai fost nevoie de ele,pentru ca mi s-a citit sufletul!

Numai mama sa nu fii!


33-1225726336xv5wSunt cuvintele bunicii ce imi rasuna si azi in minte,desi pe atunci nu le intelegeam.Eram inca o fetita care ,,crestea papusi”si nu stiam nimic despre a fi sau a nu fi mama.

Anii au trecut si din fetita ce se juca cu papusile nu a mai ramas decat dorinta de a fi mama.De cate ori venea vorba despre copii, bunica mea imi repeta obsesiv acea fraza pe care nu reusisem sa o inteleg niciodata,,numai mama sa nu fii”. Eram in luna martie, luna in care m-am nascut si cred ca in viata nimic nu este intamplator, imi permit aici sa citez Holograf,,un copil se naste acum,stiu un batran isi ia ramas bun”. Cred ca era singurul an in care tatal meu nu ma sunase sa imi spuna ,,La Multi Ani”, fapt care m-a durut si m-a facut sa raman suparata pe el. Patru zile mai tarziu am primit un telefon care ma anunta ca tata este grav bolnav si ca nu se stie daca il voi mai vedea in viata, moment pe care nu il voi uita niciodata pentru ca abia atunci realizam cat de important este el in viata mea si as fi dorit sa dau timpul inapoi, sa imi cert iertare si sa-i marturisesc cat il iubesc. Stiu exact care a fost primul lucru  facut de mine atunci…mi-am dus mana la burtica pentru ca inainte de a plange durerea mea, aveam de protejat omuletul ce crestea frumos de doua luni, bucurie pe care abia asteptam sa o impartasesc cu tatal meu.

Dimineata urmatoare pentru mine incepea cu doliu ,lacrimi si durere. Tatal meu renuntase la lupta cu viata, pentru el aici se termina totul si ca o ironie a sorti o facuse singur asa cum pasise o viata intreaga prin lume, mai mereu de unul singur. Durerea mea, a celor apropiati si mai ales durerea bunicii a fost primul argument la cele spuse de insasi biata mama ce numai mama sa nu fi fost atunci…Bunica puternica care crescuse singura patru copii, bunica care ne crescuse pe noi toti nepotii cu dragoste si povesti memorabile, era acum o mama fara puteri care nu putea fi dezlipita de langa sicriul in care zacea copilul ei, sufletul ei, o parte din ea. O mama care isi privea si striga cu o durere sfasietoare bobocul ei de floare ce se ofilise atat de usor. Biata de ea, imi amintesc cum se uita in ochii fiecaruia si ne implora sa facem ceva. De s-ar fi putut…as fi fost cu siguranta prima care isi dorea sa-l mai stranga macar o data in brate, as fi fost prima care nu l-ar fi lasat sa plece. Si cu toate astea, nu am inteles nici pana azi a cui durere o plangeam mai tare. Durerea mea, caci ramaneam orfana, ori neputinta de a alina durerea unei mame indoliate. Am plans pentru amandoua, am plans pentru cat de cruda a fost viata, pentru cat de orgolioasa am fost atunci cand n-am stiut sa imi arat iubirea fata de el, mai plang si acum cand ma trezesc din visurile frumoase in care tati imi spune ca ma iubeste, ma strange la piept iar eu implor iertare. Plang caci imi spune mereu: ,,te iert tati” si stiu ca m-a iertat, insa ce amintiri frumoase am fi putut avea daca visurile ar fi fost candva realitate…..

O MAMA iarta, cearta, mangaie, alina dureri ….o mama iubeste ! In bratele ei vei gasi doar liniste si cele mai pure sentimente, langa mama esti copil pana in ultima clipa a vietii ei, ea este pregatita mereu sa isi dea viata pentru fiul ei. Azi sunt mama si daca viata mea are un rost, acela poarta numele fiului meu iar daca o sa am mai multi, viata mea va purta cele mai frumoase nume. Cred cu tarie ca  mama este singura fiinta cu sentimente nobile.

Daca ma intrebi care este cea mai arzatoare dorinta, fii sigura ca voi raspunde ca si tine, MAMA: SA FIE BINE FIUL MEU!