Melisa( fragment)


-Bunico, crezi ca m-a uitat?
-Ei, fata mea, Mos Craciun nu uita nici un copil. O fi el mai sarac, dar o eugenie tot ti-o pune sub creanga asta de brad.
Imi amintesc ca luase de la vecinul Ion o creanga de brad in care pusese multa vata ca sa para plin, niste globuri vechi si hartie colorata.
Ma uitam cand la brad, cand la bunica care framanta de zor painea in postava. Stia prea bine ca nu de Mos Craciun intrebam eu, dar invatasem sa nu o intrerup atunci cand avea treaba. As fi vrut sa o intreb de mama, de ce nu a mai venit, de ce nu imi amintesc macar cum arata. Am lasat-o sa isi faca treaba, avea prea multe guri de hranit, iar eu nu eram decat un copil ce oricum nu ar fi inteles raspunsurile la intrebari atat de complicate.
Mi-am lipit nasul de geamul inghetat si priveam cu ninge. Din cand in cand se mai auzea cate o vecina ce isi certa copilul iesit in curte cu papucii, alta care se certa cu sotul si incasa bataie sau cate o bunica ce nu mai izbutea cu potolitul animalelor. Am fugit de la geam si m-am trezit vorbind langa bunica:
-Cred ca e bine si fara parinti…
-Doamne, fatalica, de unde o mai scosesi si pe asta?
-De la mine! Uita-te la tanti Veta cum tipa toata ziua la Roxana. Uneori o bate, mi-a spus mie. Nea Ion o bate si el pe tanti Veta, iar aia batrana e rea, nu e asa buna ca tine.
-Lasa ca si eu i-am batut pe ai mei si ii certam cat era ziua de mare. Barem pe tac’tu l-am batut de ma dureau mainile, era neastamparat ca tine.
-Si pe mine de ce nu m-ai batutut niciodata?
-Eh, sa te mai bat si eu, nu esti tu destul de necajita?
-Si tu esti necajita, bunica?
-Sunt! Sunt ca te-au lasat pe capul meu si nu stiu cum te voi creste, cate zile voi avea.
-Dar am pe unchiul si matusa. Ei au grija de mine asa cum au de Amelia si Lucian, copiii lor. Cateodata imi vine sa-i spun mama matusii Gheorghita.
-Eh, ma Melisa, ma! Ce stii tu, fata mea? Te-au luat ca le-a parut rau de tine cand il rugai pe unchiu’tau Sorin sa te ia cu ei ca nu voiai sa stai cu tac’tu si cu zgripturoaica aia de nevasta-sa , dar au si ei copiii lor muica, n-or sa te tina si cand voi muri eu!
-Cresc si eu aici cu ei si cand ma fac mare ii ajut si eu.
-Sa-ti ajute Dumnezeu, fata mea!
Aveam 10 ani si incepusem sa inteleg cum stau lucrurile. Incepusera sa ma doara adevarurile despre viata pe care mi-am hotarat-o singura. Imi amintesc perfect acea zi in care unchiul si matusa mea au venit sa o ia pe bunica de la tatal meu cu lucruri cu tot, pentru totdeauana. M-am dus la unchiul Sorin, m-am prins de genunchii lui si am inceput sa plang:
-Si eu cu cine raman acum?
-Cu tatal tau si cu mama ta vitrega. Ma mangaia pe parul lung si incalcit de care nu mai avusese nimeni grija si ma privea cu mila cum ceream ajutor.
-Eu nu raman cu ei! Vin si eu cu voi….Tata mi-a spus ca o sa ma inchida in casa la noapte si pleaca sa vanda vitelul.
-A glumit cu tine, nu face el asa ceva. Mi-a desprins mainile de pe genunchii lui si a plecat spre tata. Au vorbit cateva minute, apoi am plecat toti.
Mai tarziu am aflat ca defapt il rugase sa ma lase ceva timp la ei pana ce se vor linisti apele. Fusese scandal mare in familia mea. Doar ce cunoscuse acea femeie care ne dezbinase toata linistea din casa. Pe mine nu ma suporta deloc. Ma tragea de par si imi vorbea urat de cate ori ma prindea singura. Imi scosese ochii si imi taiase mainile si picioarele in toate pozele ce le gasise in camera lui tata. Nici eu nu o suportam pe ea. Era singurul om la care nu ma duceam in brate si nu ma uitam frumos. Se auzea prin sat ca se ocupa cu lucruri necurate si ca face farmece, iar eu o vedeam ca pe cea mai mare vrajitoare.
Un an am stat acasa pentru ca incepuse mama vitrega sa ma caute la gradinita, iar eu veneam de fiecare data traumatizata. Tata nu venise niciodata acolo unde locuiam cu ai mei, nici cand am mers la scoala nu m-a cautat pana cand incepusem sa cresc. Cred ca eram in clasa a 4 a cand am auzit in spatele meu o voce de barbat:
-Melisa! Am intors capul crezand ca unchiul meu venise sa ma ia de la scoala, dar era tata. Un barbat frumos, inalt, cu parul negru si ondulat, dar de care m-am speriat si am luat-o la fuga cat am putut de tare.
-Nu vreau la tine! Alergam si ma rugam sa nu ma ajunga din urma. Imi era teama ca ma va duce la sotia lui cea rea, dar s-a oprit si in urma mea am auzit doar:
-O sa vin si o sa te iau!
Ajunsa acasa, ai mei m-au asigurat ca va fi totul bine si ca fiind langa ei nu voi pati nimic, dar le vedeam ingrijorarea pe fete, mai ales pe bunica o vedeam cum ma ducea si ma lua de la scoala cu teama.
De atunci, de fiecare data cand dadeam ochii cu tata, o luam la sanatoasa cu ghiozdanul in spate si fugeam printre oameni ca sa imi piarda urma. Cand se certa cu sotia lui, venea baut la noi ca sa ma ia. Ma ascundeam in podul casei si aproape ca imi tineam si respiratia ca sa nu ma gaseasca. Se plictisea sa ma caute si apoi pleca iar. Vazand ca asa nu ma poate lua, intr-o zi bunica si cu mine am fost invitate la postul de politie din sat. Aveam in jur de 11 ani. Nu imi era teama decat de faptul ca politia ma va da cu forta tatalui meu, iar acesta ma va obliga sa traiesc cu acea femeie rea. Ajunsa in postul politiei, tata ma privea parca cu ura, bunica cu lacrimi in ochi ma tinea de mana, iar cei doi politai mari si grasi incercau sa afle de ce nu vreau sa merg la el. Nu stiu ce am raspuns, nu stiu cum a luat tata aceasta decizie, dar s-a facut o imputernicire prin care tata ma lasa in grija bunicii.
Nu mai fugeam de el cand venea la noi baut sau treaz, suparat sau cu chef de cearta pentru ca imi garantase practic ca nu ma va lua cu el. De cele mai multe ori venea noaptea tarziu cand se certa cu sotia, iar bunica ii deschidea. Frica mea se transformase in bucurie de fiecare data cand ii auzeam vocea. Era si el fericit; fugeam la el in brate, ma punea pe genunchi si imi spunea ca va merge dupa sora si mama mea.
-Tati, maine, da? Maine o aduci pe mami inapoi!
-Maine, tata.Fericirea tinea putin, cateva minute ca intervenea bunica care il cunostea ca pe ochii din cap
-Ma, Nicolas, nu mai minti fata ca Maria nu se intoarce la tine nici in ruptul capului!
-Maria ma iubeste, mama. Se va intoarce la mine oricand, ma asteapta. O sa vezi.
-Te-o iubi ea, muica, dar de asteptat nu te asteapta. Andra, fata ta cea mica are 9 ani si nu te cunoaste.
-Andra este fata mea la fel ca si Melisa si amandoua ma vor iubi toata viata.
Isi facea el planuri la betie, dar a doua zi uita tot si se intorcea tot la femeia care ii pusese capac. M-a mintit de multe ori, iar eu l-am crezut de fiecare data. Cand se intelegea bine cu sotia nu ma cauta.Intr-o iarna ma jucam cu copii in zapada si trecand, mi-a aruncat cateva monezi de 50 de bani. Am ramas in urma lui, adunand banutii ca si cum imi aruncase acolo sufletul lui, i-am strans in palma si am fugit acasa plangand. Bunica imi spunea de fiecare data acelasi lucru:
– Lasa fata mea, cat traiesc eu tu o sa fii bine. ..

Poze-copii-tristi

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

27 de gânduri despre „Melisa( fragment)”

  1. Tu doar scrie! Nu conteaza ca-i vis sau altceva! Scrie ori de cate ori simti nevoia sa o faci si poate ca ziua cand iti vei tine cartea in brate, va veni ea odata!

  2. Probabil ca ai auzit de terapia prin scris. Îti va elibera sufletul de multa amaraciune. Ceea ce este important, si-mi place sa vad la tine, e ca nu porti ura în suflet. Ca nu lasi trecutul sa-ti doboare viitorul…
    Nici eu si surorile mele nu am avut o copilarie usoara si ma bucur ca reusim, totusi, sa ne aducem aminte cu drag de acele timpuri.
    Am început si eu sa scriu despre viata mea. Credeam ca o sa-mi fie greu si nu o sa pot sa „sparg gheata” … sau, daca o sparg, o sa ma înec în ape reci si învolburate. Dimpotriva, ma simt usurata cu fiecare rând pe care-l scriu.

    Frumos! Emotionant!

    1. Daniela, nu stii cat conteaza parerea ta pentru mine. Iti multumesc pentru asta in primul rand! Mie imi este putin cam greu sa ,,retraiesc” si sa pot sa exprim exact sau macar aproximativ ceea ce am trait acum 20 de ani, de exemplu. Toate astea au legatura cu faptul ca relatia dintre mine si tatal meu a fost una greu de inteles. Atata orgoliu si iubire la un loc… Nimeni nu a stiut cat il iubesc pentru ca eu ma grabeam sa il judec pentru cate facuse( si facuse). Acum , cand nu mai este printre noi, cand am devenit mama, cand m-am maturizat, altfel vad lucrurile, insa ma doare ca uneori trebuie sa scriu si despre lucrurile nu tocmai bune pe care le-a facut. Te imbratisez si sa inteleg ca vom participa la o lansare de carte si in ceea ce te priveste?:*

      1. Dureaza… am început anul trecut. Vreau sa încep s-o „testez” pe blog, dar înca nu am reusit sa transcriu niciun capitol. Sper sa reusesc sa o termin anul asta.
        Cât despre relatia tata-fiica, o sa gasesti si la mine multe trairi, nedumeriri… întrebari ramase fara raspuns.

      2. 😦 Da, imi dau seama ca asta este primul text scris din carte si nu imi place deloc. Probabil ca voi tot face modificari pe parcurs. Eu sunt o norocoasa. Trebuie doar sa scriu BINE ca prietena mea imi editeaza toate textele si mi le si pune pe stick,le-a scos si la imprimanta. Tocmai de asta trebuie sa ,,muncesc” si sa fac visul realizat anul asta, desi, crede-ma…nu sunt sigura ca merit eu asta. Sunt constienta ca voi primi f multe critici.
        Abia astept sa te citesc, sincer.

      1. Vad ca a intrat… ai scris si altul? Se poate sa-mi faca probleme înca… se încarca greu, nu functioneaza toate pluginurile cum trebuie. O sa-l mai aranjez. 🙂

      2. Da. Am scris unul legat de faptul ca desi nu am animalule, inteleg oamenii care au animale. Si nu, copiii nu se sperie de petarde, iar daca e asa ei inteleg ca de crăciun unii oameni sunt nebuni. Ceva de genul. A intrat asta?

  3. Continuarea povesti? Off m- ai lăsat așa fără să știu finalul…:( sper ca, cât de curând să îmi dai să citesc si finalul , abia aștept 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s