Am batut la poarta sufletului ei si ne-a deschis


photo.php

,,Trecutul este un capitol inchis catre care te vei intoarce de multe ori cu un dram de nostalgie si regret, dar multumit ca ai avut norocul sa traiesti acele emotii minunate.” Giorgiana Mihaescu

Pe Giorgiana am cunoscut-o cu putin timp in urma. Imi amintesc ca am nimerit fix in articolul unde punea lacrimi si isi culegea bucatelele ramase din sufletul prea plin de iubire, durere si dezamagire. Giorgiana este un copil matur in a carei privire se citeste dragostea, puritatea si pofta de viata.  Ea este inca copil si se bucura de asta, dar incepe sa faca cunostinta si cu momentele ,,serioase” ale vietii. Va las pe voi sa o cunoasteti intr-un mic ,,mare” interviu.

Raluca: Buna Giorgiana. Poti sa ne spui cate ceva despre tine?

Giorgiana: Buna, Raluca. Sunt un om sensibil, sufletist, matura ar zice cei care ma citesc, dar copil cei care ma cunosc cu adevarat, puternica zic eu.

Raluca: PE blogul tau ne vorbesti foarte mult despre trecut, despre copilarie. Crezi ca au trecut deja cei mai frumosi ani din copilarie?

Giorgiana: Pastrez vie legatura cu trecutul meu si de aceea poate scriu mereu despre asta. Am fost invatata sa ascult copilul din mine de fiecare data. Sunt in continuare un copil, dar un copil care creste si descopera lumea cu fiecare zi care trece.

Raluca: Daca ar fi sa dai timpul inapoi cu 3 ani, ai proceda la fel? Ai iubi, ai parasi, ai primi in viata ta aceeasi oameni?

Giorgiana: Oh da..! Daca ar fi sa dau timpul inapoi cu 3 ani, probabil as profita mai mult de prezenta anumitor oameni. As darui mai mult, fara sa cer nimic la schimb. As primi in viata aceeasi oameni, pentru ca datorita prezentei fiecaruia sunt astazi cine sunt. Insa as pleca atunci cand nu m-as mai simtit dorita, ceea ce nu am facut candva.

Raluca: Cum te vezi peste 5 ani?

Giorgiana: Peste 5 ani ma vad studenta la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala in cadrul Universitatii de la Bucuresti. La bratul unui om de care ma voi indragosti la momentul neasteptat.

Raluca: Stim ca ai trait o dragoste frumoasa ce credeai ca va dura o viata. S-a terminat. Ai reusit sa treci peste?

Giorgiana: Da, am trait o frumoasa poveste de dragoste, ce cu naivitatea unui copil am crezut ca nu se va termina. Da, am trecut peste pentru ca sunt abia  la inceputul drumului si ma asteapta un viitor stralucit.

Raluca: Daca intr-o zi viata te-ar pune fata in fata cu omul pe care l-ai iubit, ce i-ai spune?

Giorgiana: M-am gandit de mult ori la asta si intr-un final mi-am gasit raspunsul. Daca intr-o zi viata ma va pune fata in fata cu omul pe care l-am iubit din tot sufletul, i-as spune in primul rand un sincer multumesc! L-as strange tare de tot in brate, mi-as cere iertate pentru tot, iar apoi am povesti.

Raluca:  Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata. Crezi in asta sau consideri ca un alt om va  lua locul celui peste care s-a asternut tacerea?

Giorgiana: Prima iubire ramane prima iubire asa cum am spus si intr-un articol de pe blog. Reprezinta un inceput in viata fiecarui om si cred cu tarie ca un om nu poate uita primele emotii, primul sarut, prima atingere, primii fluturasi in stomac, primul loc in care a daruit sau a primit o floare, prima noapte de dragoste si multe altele. Prima iubire se asociaza cu tineretea ceea ce se spune ca este pierderea inocentei.

Raluca: De obicei, oamenii cand sufera devin inchisi, se maturizeaza brusc, isi promit ca nu vor mai iubi. Tu cum esti? Ti-a lasat un gust amar aceasta dragoste sau esti omul ce traieste pentru iubire?

Giorgiana: Sunt omul ce traieste pentru si din iubire. Am plans si am suferit mult, insa timpul mi-a aratat de ce s-au intamplat cele intamplate. Nu am fost dura cu mine si nu mi-am promis ca nu voi mai iubi. Omul este dependent de iubire.

Raluca: Sa vorbim putin si despre blogul tau, zic:). Cum ti-a venit ideea de a avea un blog? De cat timp iti expui gandurile public?

Giorgiana: Ideea de a avea un blog i-a venit unui om drag, fostului meu iubit. De un an si jumatate, mai exact dupa data de 29 august 2013. Tin sa ii multumesc lui Vlad- blogger la Vlad Ilie.ro pentru existenta blogului meu.

Raluca: Te-ai gandit vreodata sa iti monetizezi blogul sau ramane jurnalul tau de suflet, casuta ta, asa cum ii spui?

Giorgiana: Blogul ,,privire de copil ”, va ramane mult timp de acum jurnalul sufletului meu, locul unde imi pot asculta gandurile fara sa fiu intrerupta.

Raluca: Tu esti inca pe bancile scolii. Colegii tai, prietenii, profesorii, iti citesc blogul?

Giorgiana: Da, sunt in clasa XI a. Colegii, prietenii si anumiti profesori stiu ca sunt posesoarea unui blog si de multe ori am avut bucuria de a auzi ca sunt citita de oameni de la care nu ma asteptam. E un lucru minunat pentru mine!

Raluca: Ce parere ai despre lumea virtuala? Exista diferente, in afara de faptul ca aici nu poti imbratisa? Sunt oameni pe care desi nu-i cunosti, i-ai strange tare in brate?

Giorgiana: De multe ori stau si ma gandesc la oamenii pe care i-am cunoscut in lumea virtuala prin intermediul blogului, mai exact. Sunt cativa oameni pe care desi nu ii cunosc personal, am ajuns sa ii iubesc. Probabil unii nu isi pot explica cum poti iubi un om pe care nu il cunosti. Dar poti iubi un om care scrie, este raspunsul meu. Spun asta legandu-ma de prietenia pe care am legat-o cu Alina, un om extrem de sensibil, puternic, care m-a schimbat involuntar de cand a aparut in viata mea.

Raluca: Ne poti descrie blogul tau? cum se numeste si despre ce scrii?

Giorgiana: Blogul meu se numeste privire de copil. Este jurnalul sufletului meu, in care am gasit un prieten adevarat. Scriu despre oamenii dragi, cei pe care i-am pierdut sau pe care ii am in prezent, despre parintii mei, despre copilarie si prietena mea, scriu ce vad si ce traiesc in viata de zi cu zi.

Raluca: In final, ca la fiecare interviu, voi raspunde si eu la o intrebare. Vrei sa ma intrebi ceva?

Giorgiana: Da, vreau sa te intreb daca imi poti rezuma in cateva randuri povestea vietii tale? Ti-am spus de cateva ori de cand te-am cunoscut ca esti un om puternic.

Raluca: Cand eram mica credeam ca viata mea este ,,tragica”, acum cred ca am fost un copil norocos si ca Dumnezeu a stiut de ce a ales sa fiu crescuta de familia mea. Am crescut fara mama pentru ca dupa ce s-a despartit de tatal meu a ales sa nu ma mai caute. Am cautat-o la 21 de ani si de atunci( adica de 7 ani) am tinut legatura aproape zilnic. In anii astia practic m-am chinuit, mi-am impus sa o iert, sa o inteleg. Povestea era sa se repete si eu sa raman fara copilul meu, doar ca am luptat si voi lupta cat voi trai ca el sa aiba mama, drept dovada este langa mine azi. Mama a fost si ea, pana acum o saptamana cand am decis sa vorbim despre trecut, cand aveam f multe intrebari la care nu am cerut raspuns de teama ca o voi pierde din nou. Atunci cand  am avut curaj  sa imi spun parerea si sa fiu sincera atat cu mine cat si cu ea, dar am pierdut-o din nou. De aceasta data nu am plans si nu voi mai plange. Probabil ca o voi revedea abia atunci cand va trebui sa-mi iau ramas bun pentru totdeauna, pana atunci sper doar sa fie bine si mai sper ca am reusit sa o inchid pentru totdeauna in sufletul meu. Va ramane femeia ce mi-a dat viata si atat. Respectul si iubirea mea o merita matusa, bunica, unchii , oamenii care m-au crescut frumos, cum au stiut ei mai bine si le multumesc de cate ori pot si am ocazia.

Raluca: Ce le transmiti cititorilor?

Giorgiana: Cititorilor mei le trasmit sa asculte copilul din ei in momentele magice, pentru ca omul adult din ei nu le poate intelege. Sa iubeasca si sa daruiasca fara sa ceara ceva la schimb.

Raluca: Draga mea, iti multumesc pentru timpul acordat si pentru faptul ca mi-ai facut ziua frumoasa cu privirea ta de copil.

Giorgiana: Iti multumesc si eu pentru acest interviu si de ce nu si altadata cu aceeasi nerabdare si placere.

10815836_857759634276564_1549865146_n

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

10 gânduri despre „Am batut la poarta sufletului ei si ne-a deschis”

  1. Draga mea, iti adresez mii de multumiri! Daca ar exista cuvinte mai mari, ti le-as spune.
    Multumesc multumesc multumesc..pentru ca timpul oferit! ❤
    Te imbratisez cu multa dragoste.

    1. Nu ai de ce sa imi multumesti, mi-a facut o imensa placere sa descopar mai mult gandurile unui copil. Si imi esti draga, mai mult acum. Abia astept decembrie, sa te strang in brate tare tare:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s