M-a iubit, dar nu de Craciun


2

Am iubit in viata mea de cateva ori. Am iubit si am suferit. Am plâns si am ras din tot sufletul meu. Am inteles ca dragostea este pe cat de frumoasa pe atat de oarba si ca dureaza putin sa te indragostesti, dar mult sa uiti.
Pe el l-am cunoscut intr-o toamna cand nu mai credeam in suflete pereche, dar stiam ca o sa mai iubesc. Venea de la 800 km, in vizita, la mine in sat. Nu stiu de ce a trebuit sa-l cunosc, nu aveam nevoie de nimeni atunci, dar poate ca am avut de el, de lectia primita de la el, de putinele clipe frumoase.
Mi-a placut. Ne-am placut. A urmat o saptamana frumoasa in care ne faceam deja planuri de viitor. Ne pregateam pentru sarbatorile de iarna dupa care eu sunt topita; mi-a cunoscut familia si am vorbit cu familia lui la telefon. Cand a trebuit sa plece ne-am despartit cu lacrimi in ochi, dar cu promisiuni mari.,, Craciunul la mine si revelionul la tine, da?” ,,Sigur iubito, cum spui tu!” Era prea frumos , nu?
Au urmat saptamani de vorbit la telefon, privit ochi in ochi la web, imbratisand pozele unuia celuilalt. Pana intr-o zi cand a trebuit sa urce intr-un autobuz. S-a grabit sa-mi spuna: ,,Te iubesc, vorbim mai tarziu!”, si de atunci nu am mai stiut nimic de el.
La inceput mi-am facut griji, am crezut ca a patit ceva,apoi mi-am dat seama ca este bine mersi cu alta. Nu am dormit in acea noapte. Mai atipeam cu telefonul in mana, mai incercam sa sun, era cand inchis (ca sa nu-l deranjez), cand deschis (ca sa vada daca il mai caut). A doua zi  m-am trezit ,,stearsa”, dar convinsa ca m-a inselat si ca nu ma intereseaza explicatiile. Tot ce trebuia sa fac era sa il uit. Mai erau trei zile pana la Craciun. Trebuia sa vina la mine, m-am gandit ca vrea sa imi faca o surpriza, dar nu a fost asa; a confirmat a doua zi ca m-a inselat.
Poate ca nu am fost buna pentru el, poate ca eu l-am vrăjit cu vorbe dulci si sărutări fierbinti, dar patul ei a fost mare si cald si l-a primit lângă ea, s-a bucurat de el, de putinul ce-l putea oferi el si se multumea cu atât. Nu am invidiat nici o secunda acea femeie, nu am considerat-o niciodată rivala mea, nici mai buna nici mai rea. Nu apucase sa cunoască patul meu, caci asa se intampla cand stii sa ,,simti barbatii” le faci loc in suflet, dar nu si in pat. Ii lasi sa astepte sau sa plece. Si daca pleacă, închizi usa in urma lor.
Nu mi-am pierdut încrederea in mine si nu am clacat.  Doar am plâns. Am plâns trei zile si trei nopti. Atat. Si am suferit; nu stiu de ce, caci nu aveam motive. Era simplu: ,, dragostea cu sila nu se poate”.
Pentru mine s-a terminat totul din acel moment. Nu, nu totul cu mine, sufletul meu avea nevoie sa fiu rationala si sa termin cu el, cu cel care îmi făcuse cadoul de Crăciun. A fost un cadou pe care, după cum vedeti, nu l-am uitat nici azi. Iubesc Ajunul crăciunului. Sa miroase a sarmale, cozonac, iarna; sa împodobesc bradul si sa ascult colinde; sa nu fiu singura ca mor de durere.
Nu as fi putut lasa pe nimeni sa-l strice in acel an. Nici un bărbat, nici o iubire, nici o inima rănită. Nu mai era timp de lacrimi. Nu pentru el.
Mi-am sters lacrimile si mi-am dăruit un machiaj pe care sa nu-l stearga decât fulgii de zăpadă ce îmi mângâiau fata. Pe ei i-am lăsat sa mă sărute, sa mă mângâie, sa mă imbratiseze. Am zâmbit si dansat cu fulgii si am multumit iernii ca îmi vindeca inima. Iubesc iarna, zapada, iubesc Crăciunul cu toata fiinta mea.
,,-Si acum ce fac fulgilor? Cum sa îl uit? Cum mi-ar fi stat sa dansez cu el, bucurandu-mă de voi?”
-,,Tu bucura-te de noi, el se bucura de alta!”
Mi-am inchis telefonul, stiam ca mă va suna. Mă suna de cateva ori pe zi si îmi spunea ca sunt frumoasa, ca ii zâmbesc din pozele ce le luase de la mine. Adevărul era ca eu, acum, eram plânsă si urata si ca nu mai conta ce crede el, alesese deja o alta care sa-i zâmbească.
Mi-am promis mie ca Ajunul meu mult iubit îmi va salva inima si ca zâmbetul îmi va infrumuseta din nou chipul plâns si sters. Am iesit si m-am distrat, nu am zâmbit, ci am ras in hohote, am cântat si am dansat; am cunoscut oameni noi si mi-am demostrat cat sunt de puternica. M-am gândit la el tot mai putin ca si cum totul s-ar fi întâmplat in alt Ajun al unui alt Craciun trist.
Dimineata următoare m-a găsit in pat, privind instalatia din bradul ce stătea cuminte pe birou. Mi-am amintit ca am urări de făcut si ca de Craciun esti cu cei dragi, chiar daca sunt departe. Mi-am deschis telefonul. Mesaje si apeluri. Nu ma uitase nimeni, nici macar el, cel care era acum in bratele alteia.
,, Ar fi trebuit sa ne trezim impreuna acum, dar am ales gresit si m-am trezit langa o femeie rece! Sper ca esti bine! Te iubesc!”
Am zâmbit si atunci am inteles de ce am procedat corect, lasand-ul sa plece. Eram linistita. Si eram bine. Neasteptat de bine. I-am trimis un mesaj, primul de cand l-am pierdut.
,,Sunt bine si iti multumesc! Nu pentru mesaj , ci pentru ca m-ai invătat sa fiu atenta la oamenii din jurul meu! Am invatat lectia, am lăsat trecutul in urma, am uitat de greseli si iata-mă zambitoare după o noapte alba in care mi-a fost numai bine! Tu ai fost greseala mea, eu voi rămâne regretul tau! Recunosc ca te-am blestemat in noaptea aia in care am simtit ca mă inseli si a doua zi cand mi-ai confirmat si cred ca te-am urat si a treia zi cand am vărsat ultima lacrima pentru tine. Acum esti un străin, asa cum ai fost atunci cand am facut cunostinta prima oara. Diferenta este ca ai lasat urme adânci in sufletul meu, dar pe care timpul le va vindeca. Sa fii fericit, daca cumva nu va trebui sa platesti, cândva, ceva facut fara constiinta!”
Au mai urmat mesaje, apeluri, declaratii de dragoste, păreri de rău, dar nimic nu m-a mai miscat. Nici măcar atunci cand m-a sunat sa-mi spună ca ea l-a inselat, un an mai tarziu, nu am simtit nimic. Nici in ziua de azi cand mă suna cu numar privat si mă întreabă daca sunt bine nu îmi face inima sa bata asa cum bătea atunci cand l-am iubit, sau sa plângă asa cum a plâns in prag de sărbători, cu ani in urma. Si nici in vara asta, cand m-a sunat sa ma implore sa fim impreuna, ca vine dupa mine oriunde in lume, nu am reactionat decat razand. Recunosc, acum rad cand imi amintesc, dar atunci am suferit foarte mult. Nu am fost pregatita sa iubesc, iar cand m-am indragostit nu am stiut ca voi pierde.
Oamenii nu apar întâmplător in viata noastră, fiecare ne invata sa simtim, sa iubim, sa uram, sa luptam, sa pierdem sau sa renuntam. El m-a invatat sa renunt, caci altul mă invatase sa iubesc, altul sa daruiesc, iar acum sunt in stadiul in care invat sa pretuiesc si imi place ,, profesorul”, sunt nebuna dupa el, iubesc sa iubesc si voi iubi toata viata mea.
Cred ca el m-a iubit daca ma cauta si acum, cred cu adevarat ca voi ramane o femeie speciala in viata lui. M-a iubit, dar NU DE CRACIUN
Iubirea are cai întortocheate,  cunoaste inimi insetate si minti vulnerabile.

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

3 gânduri despre „M-a iubit, dar nu de Craciun”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s