Cine e bunica?


O port în gând, în versuri, în suflet; o amintesc mereu în tot ce fac ca şi cum ar fi Dumnezeul meu. Am vorbit despre ea încă din primul articol şi voi vorbi până la ultimul, pentru că este omul datorită căruia sunt cine sunt, azi, chiar dacă pentru mulţi sunt un ”nimeni”.

Dar cine este ea?
Este mama a patru copii, zece nepoţi şi şase strănepoţi. Este femeia care la 32 de ani, când soţul ei a decedat, a rămas cu patru copii, singură, cu cel mic nebotezat, căci omul ei a murit fix în acea săptămână când se pregăteau pentru botez. Cum o fi să rămâi aşa? Cum o fi să te tragă patru copii de fustă, să ceară mâncare, haine, jucării, iubire? Cum o fi să nu îţi mai simţi mâinile de mărăcini, alergând sa încălzeşti copiii cu crengi puse peste focul din vatră? Cum o fi sa vrei să plângi şi să nu ai timp, să ţii în tine, iar seara, când îi vezi în pat pe toţi,  să laşi lacrimile să curgă pe pernă?Cum o fi rezistat oare?

Îmi povesteşte şi acum, până la ora  două în  noapte, când merg la ea, de multe ori plângând, despre toate astea, iar şi iar;  alteori spunându-mi că, de multe ori, ar fi vrut să moară, dar cui ar fi rămas copiii, apoi nepoţii, mai cu seamă eu, care nu aveam părinţi. I-a crescut pe toţi cum a putut, muncind cinstit prin vecini cu ziua şi aducându-le acasă până şi porţia ei de mâncare. Când în sfârşit credea că fiecare e  la casa lui, inclusiv noi, nepoţii, moartea i-a răpit copilul, primul ei copil, pe tatăl meu. A îmbătrânit, parcă,  cu 20 de ani, de atunci. Si de 6 ani, de fiecare dată când merg la ea, mă așteaptă în uliţă, iar cand plec o las plângând.

Dacă primesc un telefon de acasă, în prima secundă,  mi-e frică să nu fi păţit ceva; când visez urât, ea şi copilul meu sunt primii pentru care mă tem, înainte de propria viaţă, chiar. E bătrână doar, în putere, ar mai putea trăi frumos încă 25 de ani şi tot n-ar face suta. M-aş mai bucura aproape încă o viaţă de ea, dar e bolnavă si îmi sfâşie sufletul, mereu, când plec şi o las plângând.

Ma strânge tare în braţe şi îmi spune: ,,Fata mea, să ai grijă de tine, mamă, te iubeşte mama mult, mult de tot!” La fel îmi spune şi la telefon de fiecare data când închide şi mă doare, pentru că  toate astea nu se întamplau înainte ca tatăl meu să moară. De atunci, simt cum s-a rupt o parte din bunica şi cum nu mai este ea, cea pe care o ştiam. Acum e mereu bolnavă, mereu convinsă că ne va părăsi curând, mereu tristă si pesimistă. Multi nu o înteleg de ce este negativistă. Eu da, cum să nu fii? Cum să speri, când ai înmormântat un soţ tânăr,o nepoţica de doar 2 ani jumătate, un copil de 41 de ani, un tată tânăr şi el, o mamă, socrii? Ce sa mai speri si ce sa mai ceri vietii?

Dar eu fără ea nu pot trăi; eu fără ea as rămâne, cum a rămas ea în urma tatălui meu, înjumătăţită, pierdută, fără vlagă. Mi-ar lua prea mult, aproape tot ce sunt eu. EA  este cea care mi-a spălat mânuţele murdare, mi-a şters lacrimile când am plâns, mi-a mângaiat obrazul cand am fost tristă, mi-a sărutat fruntea cand am adormit. M-a îmbratisat si m-a tinut ca o closca sub aripa ei, mi-a aratat drumul in viata si m-a sprijinit cand m-am clatinat.

Te iubesc, te iubesc cu toata fiinţa mea, bunică!

Pentru mine s-ar închide portile satului in care am crescut. Nu as mai reveni, multi ani, pe ulita pe care m-am jucat, caci nu as mai gasi-o asteptandu-ma; nu as mai bate in poarta casei unde am crescut, caci n-as putea pasi înăuntru fara ea. Fara bunica nu as mai fi eu, mi-as pierde rădăcinile, mi-as pierde copilăria, mi-as pierde mult din bucuria vietii.

Si daca s-ar intampla, intr-o zi, sa nu mai fie, caci sunt realista, moartea ne cheamă pe toti cand ne vine rândul, m-as lipi de mormântul ei si as striga sa mă audă din ceruri:,, Ai fost si vei rămâne emblema mea, bunica!”

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

9 gânduri despre „Cine e bunica?”

  1. Cum cine e bunica? Păi, nu se vede? E fiecare apăsare de-a ta de cuvânt, fiecare suspin şi fiece zâmbet de pe chipul tău, e in fiecare celulă şi te defineşte cu orice lucru împrumutat de la dansa. Bunica e icoana ta vie, e sufletul tău frumos, liniştea ta. Sărut mâna bunică de Liliană, să ne trăiţi sănătoasă că bine aţi mai crescut boţul ăsta de fată! Frumos ai scris, fată dragă!

  2. Cât e Rudia de dură…asta m-a mișcat profund rău de tot…
    Bunica ta merită să primească o scrisoare cu astfel de cuvinte…
    te îmbrățișez.

  3. Buna,

    Ma numesc Bitu Mihai si vreau sa te anunt ca au inceput inscrierile pentru concursul organizat de Mediapress Advertising SRL cu premii in valoare de 900 euro ( Locul 1 – 500 euro, Locul 2 – 300 euro, Locul 3 – 100 euro) si am fi onorati sa te numeri printer participantii la concursul nostru.

    In data de 10 decembrie vom da startul pentru publicarea de articole, asa ca nu mai este mult timp in care sa te poti inscribe la concurs.

    Pentru ati putea creea cont, trebuie sa intri pe http://www.bloghub.ro , platforma dezvoltata de noi pentru a putea organiza concursuri pentru bloggeri cat mai corect si cu o jurizare cat mai transparenta.

    Te asteptam sa te inscrii !

    Multumim !

    Bitu Mihai,

    SEO – Mediapress Advertising

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s