Imi pare rau….


pareri de rau

Îmi pare rău pentru multe lucruri pe care le-am făcut sau nu in viata asta, dar mi-am dat seama ca toate mi-au fost lectii si ca pe unele le voi mai repeta, pe altele nu. Uneori facem greseli fiind constienti de ele. Si de cele mai multe ori greselile constiente pleacă de la faptul ca mintea se lupta cu sufletul, gen : mintea ne spune ca bărbatul/femeia respectiv/a nu este pentru noi, însă sufletul il/o  vrea. Ce faci atunci? Lasi timpul sa iti demonstreze ca ai gresit, pleci cu răni in suflet si iti promiti ca nu se va mai repeta, dar se va repeta, garantat.
Mie îmi pare rău de multe….
Pe unele dintre ele nu le-as repeta niciodată, indiferent de situatie.
Îmi pare rău ca mi-am lăsat sufletul calcat in picioare de oamenii la care am tinut. Mi-am dat seama tarziu ca nu aveau acest drept.
Îmi pare rău ca au fost situatii in care m-am simtit inferioara in fata oamenilor bogati. Poate ca daca ar fi fost sa cântărim bunătatea sufletelor noastre, as fi fost cu mult mai bogata decât ei.
Îmi pare rău ca am legat prietenii cu oameni ce simteam ca nu merita atentia mea. Cand eu am avut nevoie de a lor, au dispărut.
Îmi pare rău ca am judecat oamenii fără sa-i cunosc, am descoperit ca unii chiar sunt pe placul meu.
Îmi pare rău ca nu m-am pus mereu pe primul loc. Doar iubirea de sine te face încrezător in fortele proprii.
Îmi pare rău ca am fugit ca o lasa atunci cand mai aveam de stat. Invingatator este cine a dus lupta pana la sfarsit.
Imi pare rău ca am dezamăgit oameni care m-au iubit. Poate ca am încercat sa repar greseala cand nu mai era nimic de făcut.
Îmi pare rău ca de multe am fost impulsiva si nu era cazul. Am invatat ca diplomatia face cat o mie de cuvinte.
Îmi pare rău ca am intervenit in conflicte ce nu imi apartineau de dragul unui prieten. Cred ca fiecare este capabil sa isi poarte de grija.
Îmi pare rău ca uneori am fost prea directa si sincera. Aceste calitati/ defecte, aduc cu ele priviri si vorbe răutăcioase de care cu siguranta nu are nimeni nevoie.
Îmi pare rău ca am plâns atunci cand as fi putut sa rad. Uneori este bine sa iei viata la misto.
Îmi pare rău ca m-am lăsat ajutata de oameni ce stiam ca mai tarziu aveau sa imi reproseze.
Îmi pare rău ca atunci cand am ajutat un om ce nu merita, nu am avut grija de un animal de pe strada. Animalul poate m-ar fi iubit, omul mi-a ras in fata mai tarziu.
Îmi pare rău ca omului ce mi-a dat viată nu am apucat sa-i spun in fata cat de mult îl iubeam.
Îmi pare rău ca mi-am neglijat familia ca sa ascult povestile unor străini ce veneau la mine doar când nu aveau la cine.
Îmi pare rău ca atunci cand eram copil, mă preocupau problemele pentru oameni mari. Nu am stiut ca voi avea toata viata grija lor.
Îmi pare rău ca am invatat sa fiu orgolioasa. Pentru mine este o pedeapsa. Orgoliul meu, rupe relatii la care tin mult. Si sunt constienta, însă l-am invatat atât de bine, încât parca m-am născut cu el in sânge. Si nu, nu este asa. Timpul, viata si oamenii din jur m-au făcut sa-l iau in brate.
Îmi pare rău ca mi-am pus viata pe tava, in fata unor oameni ce am stiut ca aveau sa profite de slabucinile mele.
Îmi pare rău ca de multe ori nu am putut sa fiu altfel.
Sunt lucruri de care chiar imi pare rău!

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

5 gânduri despre „Imi pare rau….”

    1. CE Sa spun? As minti Sa spun ca ma bucur, ASA ca tot un ,, îmi pare rău” se potrivește. Singurul lucru ce mă bucură este ca stiu sigur ca si tu, ca si mine….ai invatat ceva din toate astea. Părerile de rău fac parte din viată noastră, a fiecăruia.

  1. ..urăsc acest ”îmi pare rău” deşi am înţeles construcţia şi în multe ar fi culmea sa nu mă regăsesc. Dacă ar fi sa scriu o astfel de postare cred ca intr-o singura fraza as spune tot, pentru că in rest e viaţă; viaţă pură şi întreagă, cu bune, cu rele, cu împliniri, cu eşecuri, cu lucruri pe care oricât de mult am afirma că nu le vom repeta o vom face, ciclic, neintenţionat, banal sau dramatic. Scriam intr-o postare dragă mie, foarte draga as spune, un soi de destainuire, că o greseala a tineretii mi-a deschis, de fapt, drumul greselilor şi al păcatului, chiar. Pentru ca nu am invatat nimic. Am trăit şi am gresit din nou, exact cum spui tu mai sus. Singurele lucruri pe care le regret e răul pe care l-am făcut eu altora, răul ăla voit, căci atata timp cat cred despre mine ca sunt om inteligent, doar voit poate fi. Acolo nu pot schimba nimic pentru ca nu pot intra in mintea si sufletul acelor oameni pentru a şterge urâtul rămas peste timp. Cu restul mă descurc, ba adaug zilnic noi experiente de care sigur imi vor părea rău mai târziu şi iar se vor estompa peste vreme. Esti tare prolifica in scris şi imi pare rau ca nu ajung mereu la tine, pentru că, nu stiu cum şi de ce, dar mă inspiri şi provoci. Te pup, Raluca. Cu drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s