Intoarce-te la noapte…sa ma mai simt copil
Mai cearta-ma o data, ca sa imi fie frica
Mai arata-mi obrazul, sa ma rusinez
Mai vreau cu tine, tata!
Macar o ora, ce imi va parea secunda,
Sa-mi spui tot ce timpul nu te-a lasat
O secunda, un minut, o zi, o noapte, macar un timp,
Si-apoi …tu vei pleca din nou,
Caci ingerii, in cer traiesc.
Sa-mi spui ce te-a durut,
Cate lacrimi ai varsat,
Ce mi-ai spus daca as fi fost,
Atunci cand ai plecat…
Sa-mi spui de ce mi-ai strigat numele neincetat,
Ce ti-ai dorit si nu s-a intamplat.
Sa-mi spui, cum stii tu cel mai bine,
Manganaidu-ma pe par,
Sarutandu-ma pe frunte,
Sau tipand la mine.
Sa ma certi daca am gresit,
Poti sa dai in mine,
Dar numai vino tatal meu,
Mai des si pe la mine!
Spune-mi despre moarte,
Cum ai acceptat-o?
Caci imi spuneai plangand,
Ca ai da palate…
Sa nu ai zilele numarate.
Spune-mi despre viata,
Cum ai iubit-o asa?
Stiu ca te-a tradat de multe ori,
Dar n-ai fi renuntat nicicand la ea.
Spune-mi de ce n-ai deschis ochii
Cand la capatai ti-am ingenunchiat,
Ce ai simtit taticule,
Cand ti-ai vazut copilul tau indoliat?
Mai vino pe la mine,
In noptile cand plang
Mai trimite cate un inger,
Cand ma lovesc de oameni rai pe acest pamant.
* Aceste versuri nu se vor a fi poezie, pentru ca nu pretind si nu am pretentia de a fi nici poeta nici scriitoare, sunt doar sentimenete mele sincere care nu-mi dau pace uneori:)
Povesti din suflet de copil 
Tare emotionant si foarte frumos scris! 🙂
Multumesc:*. Cred ca dincolo de cum scrii, conteaza sa simti scriitorul, iar eu nu pretind ca ma pricep, doar ca uneori…las sentimenetele sa se cearna pe aceste pagini. Multumesc inca o data:*
Aceste versuri sunt mai mult decat poezie, sunt sentiment pur şi cutremurător!
sunt trairile mele si mi le asum. Atat mi-a ramas:) te pup
❤
Unchiutul meu a plecat, nu a mai vrut sa stea langa noi. Dumnezeu a avut acolo nevoie de ingerasul nostru dar de acolo sunt sigura k are grija de noi.Te iubesc suri meu mult -mult
Mare nevoie a avut daca l-a luat asa devreme… si eu te iubesc varuta mea( surioara mea de suflet)
..să ştii că te citesc, chiar dacă nu las semne totdeauna, dar sunt pe repede înainte de multe ori. Te înţeleg perfect, să tot fie un an de când am scris ceva asemănător şi ştiu că sunt gânduri ce nu ne dau pace. Oare vor dispărea vreodată aceste trăiri? Eu cred că nu. Te îmbratişez..
Buna. Habar nu ai de cand te citesc din umbra, semne nu stiu daca am dat vreodata, dar te apreziez foarte tare, iar fatptul ca tu esti aici, pentru mine este o onoare.
Legat de subiect, nu cred ca ne vor da pace vreodata aceste sentimente. EU….fara el, simt ca am ramas a nimanui. Uneori ma rog la Dumnezeu sa mi-l trimita in vise, pentru ca acolo imi spune atat de multe…
ps: mi-ar placea sa citesc postarea ta de atunci:* Primesc imbratisarea cu bratele larg deschise:*
trist:(( te pup
trist:(( te pup
:*