Vreau sa traiesc viata mea!


178-O-femeie-fericita

O iubesc. Poate ca nu sunt genul acela de femeie care sa arate bucuria pentru fiecare lucru mărunt, însă sufletul meu recunoaste. Pentru el, pentru mine, pentru noi.

Stiu cum sunt si nimeni nu mă va schimba. Îmi cunosc defectele mai bine decât oricine, sunt obiectiva si nu voi încerca niciodată sa fiu perfecta. Îmi place de mine asa cum sunt. Proasta de gura,dar cu sufletul blând. Îmi place copilul din mine, pentru ca datorita lui iubesc viata.

Oamenii uita sa trăiască. Oamenii maturi nu se mai bucura de lucrurile mărunte. Si mă regăsesc in ei. Mă întristez in fiecare zi cand pun capul pe perna si îmi dau seama ca nu am facut nici un gest pentru sufletul meu, iar sufletul meu se hraneste cu lucruri mărunte. Lui nu-i trebuie mâncare, haine de firma, averi…lui ii trebuie gesturi mărunte. O pâine data unui sărac, aduce satisfactie sufletului meu. O vorba aruncata la nervi, îl întristează.
De ce nu mai trăim clipa? De ce ne-am ramolit sufletele cu dureri care nu sunt atat cat le exageram? Si ce daca m-a părăsit iubitul? Maine altul mă va aprecia mai mult. Si ce daca vecina m-a bârfit după ce m-a imbratisat prieteneste? Exista cu siguranta oameni care mă iubesc.

Cam astea sunt lucrurile pe care punem pret azi. Parca cautam sa ne fie greu, parca ne-am obisnuit sa mergem pe strada negri si ingandurati. Ne place sa aplecam urechea la zvonuri ce circula despre noi si despre altii. Idolatrizam oameni ce par frumosi, dar nu ajungem sa le cunoastem fetele cu mastile date jos. Acuzam catelul si purcelul pentru tot ce ne merge noua prost in timp ce ne uitam peste gardul vecinului bogat. Arătăm cat de haini si invidiosi suntem in loc sa udam si sa sărutam floarea ofilita din glastra.

Nu mai trăim frumos. Nu mai iubim viata. Nu ne mai bucuram de ea si nu mai multumim din suflet parintilor ce ne-au daruit-o.

Eu sunt doua. Femeia matura pe care uneori nu o plac si copilul naiv care iubeste viata. Mie mi-e frica de moarte. Mi-e frica de ura, mi-e frica de multe, dar de viată nu. Sunt pregătită sa merg prin ea cu capul sus. Îmi doresc sa lupt, sa visez, sa uit si sa trăiesc. Îmi place sa sper si sa zâmbesc. Îmi înghit lacrimile dulci cand nu mai pot si dupa ce mă vindec, trăiesc din nou, cum îmi place si cum vreau eu.

Nu simt invidie pentru nimeni si nu mi-am dorit niciodată sa trăiesc viata altcuiva. Mi-e bine in viata mea dezordonata unde doar eu cunosc ordinea. Eu îmi stiu calitatile si defectele, eu îmi dau aripi cand vreau sa zbor departe, eu îmi pansez rănile cand mă împiedic.

Eu, trăiesc in viata mea si nimeni nu are dreptul sa o judece sau sa o invidieze. Eu sunt mandra si scârbită de mine. Eu si doar eu sunt stapana pe viata mea. Ca si tine. Ca si tine, ca si fiecare. Cred cu tărie ca astea sunt lucrurile ce nu ne lasa sa trăim frumos. Invidia, răutatea, curiozitatea si ipocrizia ne-au pus lacate la  suflete si nu mai permitem sa se bucure de lucrurile marunte. Vrem familii, vrem averi, începem sa ne certam si pe locurile de veci, semn ca nici acolo nu mai avem loc. Si cum sa ne mai bucuram de viată? Cum sa mai observam sărmanul de la colt ca nu are pâine cand noi alergam sa facem o casa mai frumoasa ca a vecinului? Eu nu am nimic. Nu am făcut nimic in viata asta. Mi-am dorit sa ajung departe, dar m-am împotmolit de bmw-ul vecinului, de familia  frumoasa a prietenei mele, de viată fericita a altora.Si am uitat de a mea. Mi-am ales modele in viata pe care nu am stiut sa le imit, caci s-a zis bine ,,copia nu are valoare”. Nu am simtit invidie nici pentru bogati, nici pentru fericiti, dar le-am luat poate exemple pentru viata mea si am gresit. Eu, sunt eu…bogata sau saraca, frumoasa sau nu…dar sunt eu si mai presus de bani, de aspectul meu si de alte lucruri marunte, este sufletul meu…este viata. Viata pe care mi-o iubesc si pe care imi doresc sa o traiesc la maxim.

Vreau sa mi se arda mancarea pe foc in timp ce ma distrez cu fiul meu.

Vreau sa ma concedieze seful ca am chiulit de la munca ca sa prind filmul meu preferat.

Vreau sa bata vecinul la usa ca l-am inundat, uitand de robinet in timp ce faceam dragoste cu partenerul meu.

Vreau sa ma trezesc noaptea la orice ora ca sa plec undeva, sa ma distrez, sa ma plimb, sa fac orice cu persoana iubita.

Nu vreau sa fac rau, vreau sa-mi traiesc viata cat mai frumos, razand de lucurui pentru care alta data as fi plans.

Vreau sa rad pentru tot cat am plans, iar cand imi va fi greu….sa rad, sa rad, sa rad!

Iubesc viata! O iubesc si vreau sa o traiesc cat mai am timp. Sa recuperez timpul in care nu am stiut sa pofit si l-am consumat cu lacrimi inutile, cu nervi fara sens si oameni fara valoare.

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

5 gânduri despre „Vreau sa traiesc viata mea!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s