Leapsa de la Ebloguri


Cum sa nu-i iubesti ma? Mi-au mai indeplinit un vis. Imi doream de mult timp sa fiu si eu nominalizata pentru o leapsa. Iata ca am fost si nu am avut pileee, acolo toata lumea este privita egal. Deci Ebloguri a dat startul la leapsa. Iar Dana m-a nominalizat pentru a vorbi despre un subiect foarte interesant si anume: ,,Care este articolul care ti ,,s-a lipit de suflet ”cel mai mult din tot ce ai scris pana acum si din ce motiv?

Sunt multe articole, aproape toate scrise din tot sufletul. Ca au fost zile bune, rabufniri sau lacrimi, toate exprima trairile mele reale.

Articolul care mi s-a lipit de suflet si care m-a ajutat sa descopar ,,sentimente ascunse”, este: Blestemul unei mame”.

Am scris acest articol intr-o joi  seara, o zi ploioasa la propriu si figurat. O zi in care ploua cu galeata iar eu nu mai vedeam nimic prin parbrizul masinii de lacrimile ce imi inundau fata si imprastiau machiajul. Ma doare si acum acea zi. A fost ziua in care mi-am dus copilul la tatal si bunicii lui. L-am lasat plangand si implorandu-ma sa ma intorc repede. Nu am cum sa descriu in cuvinte ceea ce am simtit atunci, doar o mama poate intelege, fie ca este in situatia mea, fie ca nu, trebuie doar sa fii mama sau om cu suflet ca sa intelegi aceasta durere ce te sfasie.

Mi-am amintit de mama mea…de faptul ca povestea parca se repeta. Este adevarat, eu am cunoscut-o tarziu, aveam 21 de ani atunci, se uscasera de mult timp lacrimile pentru ea, insa in acea zi cand  a trebuit sa ma despart de fiul meu, m-am intrebat:  Cum a putut sa ma lase atata timp? Cum a trait? Cum de am judecat-o atatia ani?.

Asa cum am scris si in acel articol, cred ca ironia sortii a facut ca in acel moment sa ma sune mama. Reactia mea a fost una la care nu ma asteptam si peste care am crezut ca trecusem amandoua, dar nu…nici ea nu uitase cat am judecat-o si nici eu nu uitasem ca am suferit din vina ei, copil fiind. Mi-am amintit vorbele ce mi le-a spus intr-o zi cand o insultam cu cuvinte grele, cum plangea si imi spunea: ,,O SA INTELEGI CAND VEI FI MAMA CAT AM SUFERIT EU PENTRU TINE. ”

Amintindu-mi de acele cuvinte, brusc am inceput sa o acuz si sa tip la ea ca m-a blestemat. Am rabufnit amandoua, ne invadase trecutul si acum eu eram exact acolo de unde ea scapase cand ne-am cunoscut. Eram cuprinse de sentimente greu de stapanit, de la durere pana vinovatie, de la remuscari pana la iertare.

Atunci mi-am dat seama ca nu o iertasem cu adevarat, in sufletul meu inca zaceau sentimente de ,,condamnare’ ‘daca le pot numi asa. O invinovateam pe ea pentru tot ce am trait si traiesc eu, pentru copilaria mea, pentru copilul meu, pentru mine ca mama. Ea era vinovata pentru trecut si prezent, ea si atat. Am fost rea…m-am gandit doar la mine si copilul meu, nu m-am pus o secunda in locul ei. Cum o fi fost sa nu iti vezi copilul atatia ani? Imi povestea ca ma cauta in fiecare fetita cu parul ondulat, ca plangea in fiecare noapte pe ascuns si ca ma visa ca pe un inger. Nu a stiut multi ani daca am ce manca, daca merg la scoala, daca sunt un copil bun, sau daca mai traiesc. Iar eu?Eu cum am rasplatit toata durerea ei? Oare asa imi va rasplati si mie fiul meu pentru lacrimile ce le vars si noptile nedormite?

Zeci de intrebari si sentimente mi-au invadat sufletul si mi-au amortit corpul. Noaptea m-a prins cu ochii tristi, dar sufletul mai bun. Am reusit in sfarsit sa ma pun in locul mamei mele, am retrait sentimente pe care ea le-a suportat ani de zile cu stoicism. Am iertat si inteles in sfarsit, cu tot sufletul. Am devenit brusc mai puternica si am inchis ochii visand la ziua cand nimeni nu imi va mai lua copilul de langa mine. A fost cu adevarat lectia de viata ce m-a facut puternica. Inca una…

Iar acum, pentru ca m-am intristat putin, vreau sa imi inveselesc zilele ce vin cu articole de la persoane dragi mie. Asadar, lepsa merge catre ADELINA ( pentru ca ii plac provocarile), catre Potecuta pentru ca ea imi da o doza de energie de cate ori o citesc si catre Andreea pentru ca mi-e draga si ea.

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s