Blestemul unei mame…


femeie-care-plange-in-baieM-ai sunat intr-un moment nepotrivit, cand lacrimile picurau in cafea si tigara ardea singura, iar eu eram absenta…..o singura intrebare aveam si am repetat-o de un infinit de ori, DE CE? DE CE EU?DE CE NOI?

Ti-am raspuns, desi nu era momentul potrivit.In astfel de momente prefer singuratea, pentru ca este cea care nu ma intreaba nimic si nu ma judeca nicicand, dar mi-am dat seama ca s-ar putea sa ai un raspuns pentru toata durerea ce simt ca ma arunca sub pamant, de acolo de unde nu voi mai avea putere pentru…nimic!

– De ce plangi?

-Nu…sunt bine…si-am izbucnit din nou in lacrimi.

Ce s-a intamplat? Ai insistat sa-ti spun ce ma doare, erai speriata ,tu ma stiai puternica si optimista, o singura data ti-am plans la telefon, atunci…demult…cand ti-am aflat numarul si urland de certam ca m-ai parasit. Imi amintesc perfect ce mi-ai spus ,, Cand o sa fii mama,  o sa ma intelegi ”

-Mi-am dus copilul la tatal lui si l-am lasat plangand…si ma doareeee (am inceput sa tip la tine)

– Te inteleg, mami…asa plangeai si tu atunci  cand ne desparteam.

– Copilul meu sufera, intelegi? Si eu…eu simt ca mor…si parca imi doresc, caci nu mai rezist.

Ai inceput sa plangi si sa imi spui ceva de genul ,, Vezi mama, abia acum intelegi cum era sufletul in mine, ti-am spus de multe ca ma vei intelege cand vei mama ”.

-Parca m-ai blestemat!!!

– Nu mai stiu, mama!

Am inceput sa tip la tine si sa te acuz mai tare ,, Sunt sigura, stiu eu ca m-ai blestemat sa sufar  asa cum ai suferit tu fara mine.

– Nu mama, nu cred ca am spus asta…si lacrimile ni se innodau in barbie, amandurora…ale mele nu-mi dau pace nici acum si sunt sigura ca si tu retraiesti toate momentele fara mine.

-Eu te-am judecat pentru ca eram un copil tampit. De ce mi-ai dorit asta? De ce tu????

-Atunci cand ma judecai, as fi vrut sa ma intelegi, dar numai cand treci printr-o situatie similara, intelegi cu adevarat. Gata mami, nu mai plange, tu esti puternica si il vei aduce repede langa tine.

-Blestemul unei mame  sa nu te ajunga niciodata!!! Si-am inchis…eram epuizata si nu doream sa fac din nou reprosuri pe care sa le regret mai tarziu.

Am fost o impertinenta timp de 21 de ani, in timp ce ea suferea, eu o blamam ca nu m-a tinut langa ea, ca nu a fost langa mine, ca nu m-a iubit.

Ajunge, imi voi duce singura aceasta cruce in spate(si toate cate le-am facut), dar este mult prea grea, ma pune la pamant si imi promite ca nu ma va lasa nicicand.

Vezi tu, mama, ce ai facut din durerea ta? Eu te-am iertat demult si acum ai parte de mine ca si cum m-ai fi crescut, eu nu ti-am mai adus lacrimi de tristete, plangi doar cand iti scriu frumos si iti multumesc pentru viata, dar eu? M-a ajuns blestemul tau, mama…si simt durerea asa cum mi-ai dorit, dar mama, invata-ma cum sa pot merge mai departe, caci tu nu stii, dar eu sunt plapanda ca o frunza in vant si inima mi-e stransa ca cea a unui miel la taiere.

– Da, mama…pentru mine este cu adevarat saptamana Patimilor si voi sorbi fiecare lacrima, pana la sfarsit!936643_318409261633100_854813893_n

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

12 gânduri despre „Blestemul unei mame…”

  1. Off, draga mea! Nu eşti singură! Ştiu, auzi asta în fiecare zi fără să vezi şi acea mână de care ai acum nevoie, fără să ai umărul pe care să plângi. Dar în momentele astea vei găsi oameni calzi care să te asculte. Măcar atât dacă nu pot face mai mult. Luptă pentru puiul tău indiferent de ce presupune asta. Iar cu mama… dacă spui că ai iertat-o, las-o să fie lângă tine!

    1. In aceste momente simt furie, neputinta,nedreptate….simt ca ma sacrific pe mine si copilul meu doar ca sa fie bine tuturor celor implicati, insa nu pot spune ca simt ura fata de cineva. In adancul sufletului meu sunt iertati toti cei care mi-au vorbit urat, m-au judecat, m-au scuipta la propriu, ori au incercat sa ma loveasca, luptand pentru omuletul asta mic. Pe mami chiar am iertato, insa alaturi nu poate sa imi fie, mi-a fost mereu cu sufletul, poate chiar si atunci cand nu o cunosteam, o inteleg acum…abia acum, asa cum spunea si ea. Am gasit intr-adevar oameni minunati care mi-au fost alaturi,aici…carora nu le-am cerut nimic si au venit fiecare cu cat a putut, fiecare ati rupt din timpul si sufletul vostru si mi-ai sters lacrimile cum ati stiut mai bine. nu pot decat sa va promit ca voi continua aici, aceasta poveste pentru ca stiu ca asteptati ca si mine, reintalnirile si un final cu happy end. va imbratisez pe toti. Tie Potecuto, iti simt imbratisarea si tare as da sa fie intr-o zi reala.

  2. Mda,mi-ai furat cateva lacrimi … ce sa zic.E trist si nu stiu cum poti trece prin asa cruditati.Ai inima cat un continent,insa ti-e plina de spini si e uscata precum pamantul insetat de apa.Imi doresc din tot sufletul sa iti poti gasi linistea si sa iti poti ingriji copilul nelimitat…Fii puternica si nu renunta :*.

    1. eh, copil frumos…nu am vrut sa iti fur lacrimi, nu am vrut nici macar sa plang aici, dar asta sunt.. s-a intamplat. Sufletul cat un continent?nu stiu, nu cred ca asm un suflet atat de nobil, ceea ce vezi tu este pentru ca am scris despre copilul meu, despre oameni importanti din viata mea si de asta..e normal, in rest am si eu atatea defecte…unul ar fi ca sunt prea sincera si directa si de multe ori nu e cazul si nu e frumos.

      1. :)… Multe lucruri nu sunt frumoase si la locul lor,insa sunt trebuincioase.Gandeste-te cat de mult te-a ajutat atitudinea aceasta a ta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s