Inchid usa in urma mea


Imagine

Azi,am decis sa fiu stapana pe mine mai mult ca niciodata. Azi ,vreau sa recunosc ca am pastrat in viata mea  oameni care imi fac rau. I-am pastrat, desi cu jumatate de suflet i-am lasat demult sa isi ia zborul pentru ca sunt oamenii pe care i-am iubit cat de mult am putut. Principiile, bunele maniere sau pur si simplu sufletul meu, nu m-au lasat sa pun punct relatiei cu acesti oameni, crezand ca ,,a gresi este omeneste”.Cred si acum asta, insa mi-am dat seama ca nu toate greselile sunt omenesti si nu toate merita a fi iertate.

Sunt genul de om care,,iert,dar nu uit”si pentru asta ma condamn pentru ca simt ca nu am iertat cu tot sufletul pe nimeni, niciodata si de aceea nici o relatie nu a mai fost ca inainte de ,,iertare”. Eu nu sunt Dumnezeu si nu trebuie sa astepte nimeni iertarea mea, cum nici eu nu astept iertarea nimanui pentru ca eu ranesc oamenii doar cand sunt ranita, sunt ca un caine credincios in relatiile de familie, prietnie si iubire.

Cred ca am simtit cu adevarat durerea tradarii de multe ori in viata, insa prima s-a intamplat cand aveam 17 ani. Imi amintesc cu drag de adolescenta, de micile secrete ce noi le consideram ca daca se afla va veni sfarsitul …si asa mai departe. Atunci am fost tradata de cea mai buna prietena a mea care mi-a fost si colega toti anii de scoala, am impartit multe, am trecut prin multe peripetii, a fost frumos….o simteam ca pe sora mea, insa ea imi discuta secretele cu alte colege, ma barfea pe la colturi .Am suferit atunci ca un caine lasat in lanturi sa schilaie, insa de dragul anilor frumosi, de dragul tuturor amintirilor am iertat si am mers mai departe, doar ca nimic nu a mai fost la fel.

Au fost multe tradari si cu siguranta am ranit si eu la randul meu, insa nu m-am intors niciodata cu pretentia de a mai fi privita la fel. Cu toate astea imi pare rau ca nu sunt genul de om care sa plece inainte de a ajunge la limita puterilor. Eu am ramas mereu acolo pana cand sufletul a refuzat sa mai simta ceva, nu am stiut niciodata sa rup o relatie pana cand nu am simtit durerea in toata splendoarea ei, cred ca mi-ar fi fost cu mult mai usor ! De cateva zile ma tot intreb daca sunt oameni in viata mea carora vreau, dar nu pot sa le dau drumul si cu siguranta am stiut mereu ca exista cativa, insa nu am avut niciodata curajul sa recunosc din tot sufletul. Poate din cauza faptului ca mai inseamna ceva, poate de dragul amintirilor frumoase sau poate pur si simplu, sufletul meu are nevoie de lectii noi. Dar azi m-am decis si nu mai vreau lectii pentru suflet, este imbacsit de atatea dezamagiri si cuvinte grele, nu mai raman de dragul amintirilor frumoase, le voi pastra oricum mereu, nu mai raman nici pentru ceea ce inseamna ei pentru mine, pentru ca vor insemna la fel si de azi inainte.

Nu le voi spune ca s-a terminat pentru ca asta simt doar eu, pentru ei s-a terminat de mult timp si m-au anuntat tradarile, minciunile, cuvintele atat de grele incat nici pe ele nu le voi uita niciodata.Eu, doar ma retrag si usa ce pana azi era usor crapata o voi inchide si voi pune cate lanturi si lacate va fi nevoie,doar sa fiu sigura ca trecutul ramane acolo…eu merg inainte!

Imagine

Anunțuri

Autor: Raluca Bădița

Cand scriu....visez. Cand visez ...zbor. Cand zbor...traiesc.

5 gânduri despre „Inchid usa in urma mea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s